România nu mai e la cheremul bocancului verde și al poeziei închegate în sânge. Senatul a votat, în sfârșit, cu o majoritate clară, că extremismul, fascismul, antisemitismul și delirul legionar sunt infracțiuni. Cu închisoare. Cu dosar penal. Cu drepturi interzise. Era și timpul!
78 de voturi „pentru”. 15 împotrivă – nostalgici ai vremurilor cu centură tricoloră și jurământ la mormântul urii. 25 de senatori au preferat varianta „nu știu, nu mă pronunț”. Așa e când ai coloana vertebrală moale-moale. Fleșcăită!
România a spus, în sfârșit, că ura nu mai e o opinie politică – e o problemă penală.
Și dacă încă suspini după Codreanu, după Căpitan, după Ceaușescu sau altă relicvă cu mâinile pătate de sânge, ar fi bine să înțelegi: nu-ți mai merge! Cultul morții, rebranduit cu versuri lacrimogene și profile alb-negru, nu mai trece drept patriotism. Adevărul e simplu: nu ești un apărător al nației, ești un vector de ură. Iar România nu-ți mai tolerează discursul ca pe un accident ideologic.
Țara asta a fost siluită, economic și moral, de oameni care se declarau „salvatori” și „luptători pentru neam”. Ceaușescu a distrus sufletul unui popor în numele unei glorii false, iar Codreanu a semănat violență cu crucea în mâini și pistolul la brâu. Dacă pe ăștia îi admiri, nu ești nici naționalist, nici tradiționalist. Ești doar orb la istorie și surd la suferință.
