Cerul sângerează chihlimbar…
Anul 2024 a trecut pe lângă mine ca Rapidul de Constanța. Vâââj-vâââj! Tâgâdâm-tâgâdâm-tâgâdâm. M-am dat jos la Medgidia, (era să nu mai cobor!) am rămas fără aer câteva secunde, apoi am înțeles că pășesc în ianuarie. Am scris ceva, am cusut, am spălat, am visat, am uitat ce-am visat, am plâns, iar am scris, și, dintr-odată s-a făcut aprilie-n cer. Martie nici n-a fost. Februarie s-a dus la alții.
De la Dana
Îți plac textele mele? Adaugă Semnal ca sursă preferată de știri.
Mă ajuți și pe mine și pe Semnal. Mulțumesc! →
În luna mai m-am trezit în Bulgaria, datorită Mihaelei, (știe ea care!) și bucuriile mi-au desenat flori roșii în obraji. M-am pupat cu Dunărea pe gură, am băut bere bulgărească la tablă, ca bărbații care știu ce vor și am râs mult, mult de tot.
Am strănutat de două ori și s-a făcut iunie în viața mea. Trecutul m-a luat în brațe și, într-o seară ca o petunie mov, mi-am amintit cine am fost, cât de iubită eram în anii 90, și cine sunt acum.
Iulie a dat buzna peste mine cu un micuț și binevenit loc de muncă în presă, așa cum mi se potrivește mie, când plouă cu îngeri aurii.
Am clipit de cinci ori, am scris paișpe știri, două povești și-o poezie, apoi s-a făcut august. Am mai plâns de 12 de ori, am râs nițel, am fugit câteva ore până la Brașov, de ziua mea, apoi la Bușteni. M-am supărat pe Andrei de nenumărate ori și tot de atâtea ori l-am iertat.
