Mă plimbam ieri prin pădure și mă întrebam, în timp ce frunzele se certau ca nebunele pe deasupra: prin câte locuri am plâns în viața asta a mea? 🙂
Am plâns mai mult decât am râs, asta e sigur. Ia să vedem! Am plâns acasă la mine, la grădiniță, la școală, în spital, pe stradă, acasă la alții, în holul blocului 110 din Militari, pe terasă, iarna, vara sau toamna târzie. Am plâns în clasă, pe banca gălbuie scrijelită din loc în loc de foștii elevi, am plâns în autobuzul 178, 336 sau în metrou. Am plâns, de bucurie, la Ateneul Român, în sala 39 și pe scena mare, unde cântam cu fetele de la „Juventus Carmen”…
De la Dana
Îți plac textele mele? Adaugă Semnal ca sursă preferată de știri.
Mă ajuți și pe mine și pe Semnal. Mulțumesc! →
Am plâns în hohote în decembrie 89, la Revoluție, am plâns când a murit Mihai Gâtlan, care-mi era prieten. Am plâns când am luat examenul la facultate, pentru care am muncit singură, am plâns la budă, am plâns în tramvaiul 41, în troleibuzul 73, în autobuzul 313, în 368, 385 sau pe TNB, în Lăptărie (vechea!).
Am plâns în lift, am plâns în taxi, la radio Uniplus, într-un camion, în Berceni, pe la cinema Cultural, am plâns când a murit Cristina, am plâns și la nunta ei (23 noiembrie! November rain), am plâns în Dristor, când împlineam 25 de ani, am plâns în Herăstrău, în Colentina, la pod, în Drumul Taberei, la Cet Vest, am plâns la maternitate, când l-am născut pe Andrei…
