Mi s-a părut c-o văd pe mama…
Pe 5 iulie 2025 s-au împlinit 13 ani de când din mama crește iarba. Ajung la mormânțelul ei simplu și curat ca un pătuț de copil sărac, îi aprind o lumânare, îi pun flori din curtea mea și o întreb ce mai face.
De la Dana
Îți plac textele mele? Adaugă Semnal ca sursă preferată de știri.
Mă ajuți și pe mine și pe Semnal. Mulțumesc! →
Tace. Nu zice nimic, dar o simt cum circulă prin lacrimile mele. O „văd” în amintire, cum se întoarce de la piață, grăbită, cu multe plase, cu broboane de transpirație pe frunte și, negreșit, cu câteva fire de bujori sau crini albi, parfumați în mâini. „Pentru tine, Dani!”
Pentru mine, mamă! Pentru mine…
În urmă cu vreo câțiva ani, am fost prin Militari, prin cartierul copilăriei și adolescenței mele. Calea ferată, fosta barieră. Granița dintre Drumul Taberei și Militari, granița dintre prezent și părți din sufletul meu rămase acolo pentru totdeauna.
