În urmă cu mai mult de două decenii, scriam la o revistă de reportaje, care ieșea pe piață săptămânal. Era mișto, și îmi plăcea la nebunie ce făceam! În paginile ei găseai de toate: povești, fluturi, rețete culinare, siropuri, reportaje despre oameni frumoși, religie, icoane, paranormal, sfaturi, animăluțe. La un moment dat, mă cheamă redactorul-șef și-mi zice:
-Dano, am nevoie să scrie cineva horoscopul și curele de slăbire, asta în afară de norma ta la reportaje! Te bagi?
Am acceptat, dar mă tot gândeam: nu mai făcusem asta până atunci și treaba cu slăbitul nu e o joacă. Am început să mă documentez, plus că aveam și eu o experiență în renunțarea la șunci. Buuun! Cu horoscopul am rezolvat-o ușor. Mi-a șoptit tanti Ana, femeia care făcea curat prin sediu, un secret:
-Vezi că șefa e în „rac” iar „șefu” în scorpion! Să nu te pună dracu` să scrii treburi nașpa la zodiile lor, că ai încurcat-o!
Am băgat la cap și am fost extrem de atentă ca nu cumva Scorpionul să o ia în freză pe tărâm amoros sau în afaceri, iar Racul să sufere de vreo boală. Cu asta o rezolvasem, și toată lumea era mulțumită. Rămâneau curele de slăbire. Îmi era teamă să nu produc vreo nenorocire vreunei fetișcane durdulii, care s-ar fi luat după fierturile și invențiile mele gastronomice.
Una dintre cure era pe bază de ceai de păpădie, iaurt degresat și pâine de secară, alta cu roșii, morcovi, roșcove și țelină. Adică, mi-am zis eu, ce rău poate face cuiva o astfel de mâncare, fiartă sau crudă? De luni până duminică, respectiva grăsană trebuia să înfulece numai morcovi și țelină, ca un veritabil iepuroi. Era imposibil să nu dea măcar un kilogram jos de pe ea, dacă îmi urma prețioasele sfaturi! Și ce rău putea să-i facă? Nu știu câte au slăbit de pe urma curelor, dar câteva sigur m-au dușmănit pe vecie de atunci…
De la Dana
Îți plac textele mele? Adaugă Semnal ca sursă preferată de știri.
Mă ajuți și pe mine și pe Semnal. Mulțumesc! →
Într-o zi, la redacție, toate fetele aveau, pe lângă lângă mouse și tastatură, o legătură de morcovi. Crănțăneau de zor: cranț-cranț-cranț! Era un cor de crănțănitoare. După ce haleau leguma, beau lapte bătut, că așa scrisesem eu! Am rămas blocată, dar n-am zis nimic. După-amiaza, când m-am întors din canale (aveam treabă cu niște copii ai străzii…) în redacție puțea a acru…
