Fratele meu era pasionat de studiul plantelor, animalelor, naturii înconjurătoare.
Profesoara îl îndrăgea pentru asta și mereu îl coopta în activități de îmbogățire a laboratorului de biologie al școlii. Așa că, el aduna mereu, plante pentru un ierbar complex, prindea fluturi și alte goange (libelule, greieri, cosași, gândaci, etc.) pentru insectar, sopârlițe, șerpisori de casă, etc.
Era la vremea adolescenței, frumușel, isteț, vesel, mereu pus pe șotii, foarte plăcut de fete.
Știind că are o relație bună cu profesoara, s-a gândit să facă un pic de spectacol la oră, pentru a fi admirat și mai mult de fete.
Vine rândul lui să răspundă la lecția despre cartof și roșie.
-Gheorghiță, spune-ne ce am avut de învățat pentru azi? îl întreabă profesoara.
De la Dana
Îți plac textele mele? Adaugă Semnal ca sursă preferată de știri.
Mă ajuți și pe mine și pe Semnal. Mulțumesc! →
-Despre crumpă și părădaică, tovarășa profesoară, zice el, triumfal.
Clasa râde în hohote. Fratele meu se dă mare, spunând mereu regionalisme, de genul: crumpe fripte, pită unsă cu unsoare pe care punem dărăburi de părădaică și piparcă roșie, usturoaie etc. Colegii erau în delir.
-Gheorghiță, m-ai supărat! zice profesoara deranjată de bășcălia elevului. Dacă vrei să te iert și să nu-ți dau un 4, trebuie să-mi aduci un broscoi, pentru laborator, pentru lectia de disecție.
-Aduc tovarășa! Nici o problemă!
Vine fratello acasă, aruncă geanta cât colo și-i spune mamei:
-O zâs doamna Micuța (profesoara suferea de nanism, fiind pitică) să-i prind un broscoi mare pentru laborator! Mă duc la Gropoi!
Zis și făcut. În doi timpi și trei mișcări prinde un broscoi verde, uriaș, îl aduce acasă pus într-o cutie metalică cu capac prevăzut cu găuri.
Pune cutia într-o colnă, lânga o grămadă de iarbă si știr adunat acolo pentru a fi dat la porci, fără să spună nimic.
Eu, mama, bunica eram prin curte, fiecare cu treburi. Mama merge să ia un braț de verdeață, să o dea la porci. Broscoiul, puternic fiind, a împins capacul și a sărit din cutie drept în iarbă. Iarba verde, broasca verde, mama l-a luat în mâini odata cu buruienile. Broasca s-a speriat si a făcut un salt uriaș. Bunica panicată ( avea peste 70 de ani) a început să urle și în câteva secunde s-a cocoțat pe masa din curte, eu am fugit în casă. Doar mama era mai liniștită, deși un pic s-a speriat si ea de mișcarea bruscă a broscoiului.
După o tură de galop și salturi prin curte, fratele meu prinde broasca și o pune iar în cutie, acoperind capacul cu o cărămidă pentru a nu mai exista posibilitate de evadare.
A doua zi dimineața, plin de mândrie, duce la școala cutia cu broscoiul. Prima oră aveau muzică, iar biologie a doua oră.
Fascinată de cântecele patriotice, broasca îndepărtează capacul și din două salturi aterizează pe catedră. Profesoara de muzică, fetele, chiar și câțiva băieți urlau si s-au cățărat pe bănci.
Vacarm, țipete, șoc și panică. Gheorghiță al nostru, calm nevoie mare, prinde monstrul și-l pune inapoi în cutie. Intr-un final vine și profesoara de biologie, își preia trofeul și toată lumea este fericită.
Autor: Elena Bonta
