Copiii au un simț al lor pur, real, aproape că-l atingi cu degetele când ești în preajma lor. Când respiri aerul dulce și ud, care le iese din guriță atunci când rostesc un cuvânt, ai impresia că trăiești încă o viață pe lângă a ta. Mult mai frumoasă și mai complexă. Eu chiar recomand tuturor depresivilor o terapie specială pe lângă un pui de om… care abia începe să deslușească vorbele.
Propozițiile simple pe care le rostesc ei, pe la un an, mai complexe pe la doi și trei ani, te pun pe gânduri: oare de unde-o veni? Ce se întâmplă în creierașele acelea minunate, diamante neuronale care dezvoltă atâta forță cognitivă?
Andrei a vorbit aproape corect începând cu vârsta de doi ani și două luni. Ce m-a frapat la el a fost faptul că articula fiecare cuvânt, fără să-l fi învățat nimeni. Nici noi, părinții lui, nu pronunțam corect vorbele noastre de toate zilele așa ca el. De multe ori articula și ce nu era de articulat, și era așa de drăgălaș!
Am strâns aici toate „zicerile” lui, toate ideile si poeziile pe care și le-a făcut singur sau mi le-a compus mie. El se joacă, rupe cuvintele cu dinții, le mestecă, le întinde ca pe o gumă de mestecat frumos mirositoare și colorată, face baloane din vorbe. Unora nu le știe înțelesul, e clar, dar în jocul lui le ordonează așa cum simte suflețelul, catifelat, de băiețel alintat și plin de surprize.
Începem?
Mămăița e așa de săracă, încât nici băț nu are ca să mă bată când nu sunt cuminte! Mă bate cu degetul. – 2 ani și 6 luni
Zăpada de pe brazi e ca o înghețată bună. Aș vrea să ling brazii până sus, în vârf! -2 ani și 8 luni.
Mămăița mea stă în țările calde, e departe-departe, mergem cu trei autobuze și nici nu ajungem. -2 ani și 5 luni
Norii-mame își caută copiii. Eu le văd cum aleargă după ei. Norii mici nu sunt cuminți, se împrăștie. 2 ani și 9 luni
Bunica, mama lui tata, a murit pentru că s-a supărat și n-a mai văzut cu ochii. 2 ani și 9 luni
Mamo, tu când ești bună, inima ta miroase a măr, dar când ești rea cu mine și nervoasă miroase a câine. 3 ani și 2 luni
Mamo, bunicul și-a pus România la geam!
Andrei, 3 ani
Andrei: Mi-e foame de clopot!
Eu: Doamne ferește! Tu știi ce e ăla clopot?
Andrei: Un fel de floare care cântă…
Andrei: Cerul curge pe păsări, vezi?
Mă duc să-i spun lui tata să-mi facă o pescuiță. Vreau să prind pește.
Bunicul de la tata nu mă iubește pentru că țipă la mine cu ochii și cu gura. Dar el m-a învățat să câștig.
Toți porcii au guițul murdar. 3 ani
Mamo, tata m-a jignit cu limba! (i-a scos limba, n.m.)
Norii plâng după copacul pe care l-a tăiat tata.
Noaptea vine ca o pisică neagră la noi și miorlăie. Miaaau!
Andrei despre PSD
27 ianuarie 2010
(2 ani și 9 luni)
Aseară, după băiță, în timp ce-l ștergeam, i-am spus:
-Uite, te-ai opărit la puțică!
Iar el, privindu-și plictisit ciucurelul:
-E ca la PSD.
Rămân ca la dentist.
-Cum ca la PSD?
-Așa…
-Cum așa? Ce-i ăla PSD?- trag de el, din ce în ce mai nedumerită și speriată. (Eu și cu tatăl lui nu avem niciodată discuții politice în casă!).
-Păi, PSD e din Geoană, răspunde el gânditor, băgând degețelul adânc în năsuc, de parcă de acolo i-ar veni ideile.
Devine interesant, așa că nu mă las:
-Și ce e PSD-ul ăsta?
Tace. Ajungem în cameră, îi pun pijamăluța de la mămăița.
Își amintește brusc:
-E o masină cu oameni în ea. Vor să-i facă ațident lu’ Geoană…
-Dar Băsescu, unde e? La PNL sau la PDL? plusez eu.
-Băsesu e PDL.
-Sigur?
-Sigur!
-Păi, și la PNL cine e?
-La PNL e un babau urât…
