Copilăria… Mmmm, copilărie, un simplu cuvânt, mii de amintiri, bune sau rele, tot fac parte din copilărie.
Eu, când eram mic, eram foarte fericit și primeam tot ce îmi doream, și mă jucam mereu cu mama și bunicii, eram relaxat, nu aveam nicio problemă, desenam și mă uitam la televizor. Da, desenam foarte frumos, toată lumea îmi spunea că voi ajunge pictor sau să desenez, dar eu nu m-am ținut de asta, pe mine mă interesau instrumentele muzicale.
De la Dana
Îți plac textele mele? Adaugă Semnal ca sursă preferată de știri.
Mă ajuți și pe mine și pe Semnal. Mulțumesc! →
Am început cu chitara, pe la vreo șase-șapte ani și, după, cu vioara, dar prima dată am început cu pianul. La doi ani știam câteva note și cântam din gură, iar la pian un ritm, după ce grăiam.
