Avort
Autor Cătălina Lupu
Ca femeie, în comunism, sufereai multe umilințe. Umilința de a fi controlată ginecologic, la cabinetul medical de la serviciu, pentru că partidul să afle dacă ești însărcinată, uneori înaintea ta. Pentru că tu, ca femeie, aveai obligația să naști copii, cât mai mulți pentru patrie și pentru partid!
Politici aberante pentru creșterea demografică, documentați-vă despre Decretul nr. 770/1966 pentru reglementarea intreruperii , prin care, în România comunistă, se interziceau avorturile. Iar alte metode de contracepție… nu prea existau.
Voi relata una din poveștile triste ale familiei mele, o poveste despre un avort. Nu voi da nume, deși, în lista mea de pe facebook sunt persoane care știu exact despre ce povestesc și nu vreau să întinez în vreun fel memoria lor.
Contextul:
Mamă tânără a doi copii mici, aproape singură, cu multe greutăți. Află că este însărcinată cu al treilea copil. Hotărăște că nu și-l poate „permite” din motive pe care nu vreau să le dezvolt. Sunt extrem de sensibile și… dor și acum după foarte mulți ani, vreo 45 să tot fie. Mămica celor doi copii, află că undeva prin București, un doctor, contra unei sume de bani, deloc neglijabilă, face întreruperi de sarcină. Numai ea știe ce a fost în sufletul ei de a ajuns la această decizie!
Familia a căutat-o peste tot: miliție, spitale, morgă. A fost găsită, la ceva vreme, pe un maidan. În proximitatea Halei Traian, fără viață, dezbrăcată, învelită în niște cearceafuri. (Vezi „Ilustrate cu flori de câmp”, regia Andrei Blaier! DFM)
Doctorul a făcut pușcărie. Copiii au crescut fără mămica lor.
După ’89, stupefiați, românii au aflat despre căminele groazei. Unde erau abandonați mulți dintre acești copii ai „bunei și minunatei” societăți comuniste!
Merg la VOT! Nu vreau să decidă alții pentru mine! Nu vreau în beznă! Vreau să trăiesc în LUMINĂ, dar… nu vreau spre „răsăritul” rusesc!
Cătă Lupu
Fotografia este preluată de pe net.
