„Fericirea” de a fi copil în România comunistă
Autor Nicoleta Vaia Nidelea
Era o iarna grea, cu ger, cu zăpadă. Se apropie miezul nopții și o aud pe mama: Nuculita, hai mamă, să confirmăm lista la butelii!
Mă îmbrac, eram clasa a șaptea, aveam 13 ani și sâmbătă, pe 20 februarie, aveam mai multe olimpiade pe școală de susținut și articolul la gazeta de perete de scris.
Ma îmbrac repede, o iau pe mama de mana și mergem cam 1 km prin frig, pe jumătate adormite, ca să ajungem la butelii repede.
Se striga lista, eram la numărul 12, ar fi trebuit sa luam.
Erau pe cartela, dar aduceau un număr limitat, nu prindeai mereu, iar la comanda erau greu de găsit și foarte scumpe.
Ajungem înapoi, acasă, ne culcam semi imbracate, ca lista se striga la 4 dimineața.
Pe un ger greu de respirat ne ridicam amândouă la 4 dimineața, plecam spre o nouă confirmare a listei. A doua!
Ajungem, și după strigarea listei, auzim ca vine mașina cu butelii la 5.30 dimineața. Victorie!
Rămânem amandoua, rămânea una la coada, ca cealaltă sa alerge, sa nu înghețe complet.
Durea și când îmi miscam piciorul. Ajunge mașina, și puhoi de lume, se dublează numerele, oamenii se agata de mașina, eu o ajut pe mama sa rămână în rand, aveam împreună 80 de kg, 45 ea, 35 eu.
Primesc nu picior din laterala, dar este bine, ca pe celalalt picior eram vanata de la coada de la carne, deci pot face norma pentru Daciada.
Mama ajunge în fata. Mai sunt trei butelii, o susțin cum pot, nu mai contează loviturile primite.
Învingătoare, la ora 6.30, după o noapte nedormita, ajungem cu butelia acasa.
Dorm câteva ore, ajung la școală mai devreme, e frig în școală, frig tare, iar eu încă tremur.
Ma vede sefa de la organizația de pionieri, doamna S care îmi striga pe hol: „Nicoleta, e gata articolul de la gazeta de perete, sau ai uitat ca panoul de onoare al scolii incepe cu tine și ai o datorie fata de partid, ca are grija de tine?”
Ii răspund repede și îmi cer iertare, în 20 minute trebuie sa scriu. Mi se inclesteaza mana pe stilou, e frig, dar îmi mușc degetele și asta face posibila scrierea. Trebuia sa scriu despre: „Fericirea de a fi copil în Republica Socialista România.”
Nu mi-as fi amintit, dacă nu as fi visat acea coada la butelii azi-noapte, coada pe care tot o visez, după 35 de ani.
E dedicata postarea celor ce regreta sau cred ca în comunism a fost altceva decât chin și umilință.
Nicoleta Vaia Nidelea
Foto – imagine de arhivă din perioada comunistă
Preluată de aici: https://playtech.ro/2022/de-ce-nu-le-dai-ma-butelii-omul-care-a-avut-curaj-sa-i-arunce-aceste-cuvinte-in-fata-lui-ceausescu/
