-Nea Vergile, ai văzut ce televizor are Sile dă la trei?
-Nu, mă! Ce fel?
– Să vede colorat…
-Cum? E color?
-Nu! L-a colorat el.
-Cum dracu`?
-Cu „plecsic”.
Vă mai amintiți? Cam așa discutau vecinii de bloc, pe la sfârșitul anilor 70. Erau dialoguri obișnuite, care se închegau ad-hoc la cozile interminabile, la lapte și ouă sau în înghesuiala bășinoasă din autobuze.
Până să apară televiziunea în culori (august 1983) și televizoarele color, românii încercau să-și coloreze singuri griul din viață. Cum? Așa cum se pricepeau. A fost o modă atunci. Moda plexiglasului în fața ecranului.
Dornici să-și decoreze televizoarele, se întreceau în invenții, care mai de care mai năstrușnice. Unii făceau rost de o bucată de plastic roșu, cam cât ecranul televizorului lor, Diamant, Rubin sau Venus, ca dimensiuni, o propteau binișor în fața ecranului și….ta-daaaa!… se numea că aveau televiziune în culori! Ce bucurie! Ce mândrie! Ce invidie era pe ăia care nu aveau asemenea drăcie!
Pe cap, televizorul, țanțoș, purta un ștergar tradițional românesc (sau un mileu complicat, croșetat cu iglița), iar peste el era așezat un bibelou: vestitul pește din sticlă, tigrul din porțelan mov, ori balerina care face o reverență.
Își invita românașul nostru rudele mai sărace de la țară, verii, nașii, cumnații, pe mă-sa și pe tac-su. Ce se mai minunau provincialii! „Bine-a mai ajuns, Stănică! Un om realizat!”
Stănică, vesel ca un ciocârlan, se uită de sus la ei: „Scoateți-vă, bă, ciubotele dân picere, cân` intrați în casa mea!”
Omul avea o slujbă bunicică, statul îi dăduse și un apartament de două camere confort II, la Luică, în Berceni, nevastă-sa era vânzătoare la pâine. Boier Bibescu!
Întindeau masa, puneau pe ea ce aveau: pâine proaspătă, că nu degeaba lucra Nuțica la raionul de panificație, salam cu soia, niște măsline, un deget de brânză, (am stat trei ore la coadă!) o ceapă, că e mai bună decât orice medicament, mergea și-o țuiculiță, că deh, ce e strămoșesc nu piere, alocau și vreo paișpe murături și era perfect. Dallas-ul putea să înceapă! „Ce-o mai face Jr în seara asta? Da` Sue Ellen? Mai bea așa mult? Săracaaaa! Mie îmi place Bobby! Zi, tu, nașule, dacă nu e Bobby cel mai frumos dân lume!”
