Dupa 11 ani de căutari Securitatea află unde se ascunde colonelul Gheorghe Arsenescu și procedează la arestarea sa. Acest eveniment dramatic a fost vazut și trăit de fiica sa Maria Marilena și i-a ramas adânc ancorat în toate coșmarurile vieţii sale. Tatăl ei dispărea pentru totdeauna, mama pentru ani de zile, iar cand se întorcea era pierdută definitive, bolnavă psihic din cauza torturilor inimaginabile la care a fost supusă. Mătușile erau arestate, bunicul la fel. S-a întors după doi ani doar pentru a muri acasă… Singură bunica i-a alinat nopţile și a ajutat-o să treacă peste zilele de fiică de ,,bandit’’ și de ,,dușman al poporului’’…
,,La 7 dimineaţa casa a fost înconjurată de poliţiști cu câini. Eu aveam 5 ani și jumătate pe atunci. L-am văzut pentru ultima oară pe tata, eram în dreapta lui pe verandă. În stânga tatălui era bunicul meu, acum mort. În momentul în care a fost somat să se predea, tatăl meu s-a îmbrăcat într-o uniformă militară cusută de el, cu acul, pentru că nu exista nici o mașină de cusut în casă. Tresele le-a făcut din cutii de conserve. A venit în faţa celor care l-au somat, cerând să discute cu un superior, că el nu se va preda oricui. În momentul când acesta a venit, i-a smuls tatălui meu tresele de pe umăr și a mai venit din spatele lui un soldat, care l-a lovit cu patul armei peste faţă. De acolo m-au luat și m-au dus jos în curte unde era maică-mea, bătută de Toma Codreanu – căpitan, mi se pare un securist. […]
În momentul în care am coborât în curte, mama era plină de sânge, au dus-o de păr zeci de metri, așa am înţeles. Atunci eu am sărit la ei și le-am spus: <<N-o mai bateţi pe mămicuţa mea, lua-v-ar naiba de comuniști! >> După care pe mine m-au dus în spate și m-a păzit un câine, culcată pe zăpadă, până când au plecat toţi.’’
Am găsit aceasta mărturie impresionantă într-un articol din România Liberă din august 1993 scris de Corina Caramete – ,,Acesta a fost tatăl meu’’.
