Japonia poartă de peste 1.300 de ani un nume legat de Soare: atât Nihon, cât și Nippon înseamnă „originea soarelui”, adică locul de unde răsare astrul. De aici vine și porecla de Țara Soarelui Răsare, folosită astăzi în toată lumea. Povestea numelui e mai încâlcită decât pare: are în centru o scrisoare trimisă unui împărat chinez, un termen considerat jignitor și un negustor venețian care nu a ajuns niciodată în arhipelag.
Ce înseamnă Nihon și Nippon
Numele japonez al țării se scrie cu două caractere chinezești, kanji: 日 (soare) și 本 (origine). Împreună, ele dau sensul de „originea soarelui”, explicat și într-un material recent al Știrilor ProTV.
Citirea caracterelor s-a schimbat în timp. Expresia japoneză veche hi no moto, tot „originea soarelui”, a fost notată cu aceleași kanji. Ele au fost apoi citite în stil sino-japonez, mai întâi ca Nippon, apoi ca Nihon. Cele două forme se folosesc alternativ și azi, iar Nihon este varianta obișnuită în vorbirea de zi cu zi.
Sensul geografic se explică ușor. Numele reflectă poziția arhipelagului față de China: Japonia se află la răsărit, în direcția din care apare Soarele pentru cei de pe continent.
Scrisoarea prințului Shōtoku din 607
Un episod des citat apare în anul 607, într-o scrisoare în care conducătorul Japoniei se numea „Fiul Cerului din țara unde răsare soarele”, formulă consemnată în cronica chineză Cartea Sui. Nu este încă numele Nihon, ci o imagine apropiată de el; cele mai vechi atestări ale numelui sunt din a doua jumătate a secolului al VII-lea. Autorul scrisorii era prințul-regent Shōtoku, iar destinatarul era Yang, împăratul chinez din dinastia Sui. Misiunea diplomatică era condusă de Ono no Imoko.
În formula de adresare, conducătorul Japoniei se prezenta drept stăpân al țării unde răsare soarele. Pe omologul chinez îl numea stăpânul țării unde apune soarele. Sursele istorice relatează că împăratul s-ar fi iritat, pentru că textul îl trata ca pe un egal, nu ca pe un suveran căruia i se datorează supunere.
De ce nu mai voiau japonezii numele chinezesc
Până atunci, scribii chinezi numeau Japonia Wa (倭), un termen folosit încă din secolul I pentru țară și pentru locuitorii ei. Potrivit Știrilor ProTV, cuvântul ar fi însemnat „pitic” sau „supus”, deși etimologia lui exactă rămâne incertă. Elitele politice japoneze au reacționat la începutul secolului al VII-lea cu denumiri proprii, bazate pe imaginea Soarelui, printre care Hi no moto.
Când a devenit oficial numele Nihon
Momentul exact rămâne dezbătut. Cea mai veche mențiune a formei Nippon în cronicile chineze apare în Vechea carte a dinastiei Tang. Textul consemnează o schimbare de nume în anul 703, la cererea trimișilor japonezi, și spune că un emisar nu agrea denumirea Wa. Istoricii estimează că în Japonia numele Wa a fost înlocuit cu Nippon între anii 665 și 703.
De la Cipangu la „Japan”
Forma europeană a numelui are altă traiectorie. Marco Polo nu a vizitat niciodată Japonia: a aflat despre ea în China, de la localnici. În jurul anului 1300, el a numit-o Cipangu și a descris-o drept o insulă bogată în aur. Pentru oamenii din sudul Chinei, spune sursa ProTV, țara se afla în direcția în care răsare soarele, iar ei o numeau Ji-pang sau Zu-pang.
Numele reproducea felul în care chinezii pronunțau denumirea 日本國, adică „țara originii soarelui”. Drumul de la Cipangu la „Japan” a trecut prin mai multe limbi. O ipoteză menționează limba malaieză drept intermediar, iar etapele exacte rămân discutate. Institutul Sainsbury pentru studiul artelor și culturii japoneze consideră însă aproape sigură rădăcina chineză a cuvântului.
Aurul a rămas asociat arhipelagului. În iulie, Semnal a relatat despre descoperirea unei zone cu aur de calitate excepțională în Japonia.
Alte nume și curiozități despre arhipelag
Denumirile poetice din textele vechi
Tradițiile japoneze antice păstrează și nume inspirate de mediul natural. Unul vorbește despre țara câmpiilor cu stuf și a spicelor bogate (Toyo ashihara no mizuho no kuni). Sursa ProTV traduce Yamato prin „intrarea către munte”.
14.125 de insule, nu 6.852
Numărul insulelor Japoniei s-a schimbat după o renumărare oficială. Autoritatea japoneză de informații geospațiale a identificat 14.125 de insule naturale, față de 6.852 în evidența folosită din 1987, potrivit CNN și nippon.com. Diferența vine din tehnica de cartografiere, nu din teritoriu nou: criteriul a rămas același, un țărm de cel puțin 100 de metri, iar suprafața țării nu s-a modificat.
Cele patru insule principale sunt Honshu, Hokkaido, Shikoku și Kyushu. Honshu, cea mai mare, are în jur de 228.000 de kilometri pătrați, potrivit Știrilor ProTV. În arhipelag trăiesc peste 120 de milioane de oameni.
O monarhie cu începuturi legendare
Casa imperială japoneză este prezentată adesea drept cea mai veche monarhie ereditară din lume. Tradiția îl consideră pe împăratul Jimmu primul conducător, în urmă cu peste 2.600 de ani, iar pe actualul împărat, descendentul lui direct. Istoricii tratează însă începuturile dinastiei ca legendare. Subiectul e de actualitate: Semnal a scris despre criza de succesiune imperială din Japonia.
Castele și teatrul Nō
La un moment dat, în Japonia ar fi existat aproximativ 5.000 de castele. Astăzi au rămas în jur de 100, iar doar 12 sunt construcții originale, potrivit sursei ProTV, care citează un site de turism. Teatrul Nō, o formă de teatru dansat apărută în secolul al XIV-lea, poate fi urmărit și azi în orașe precum Tokyo, Osaka și Nagoya.
Cine vrea să vadă țara dincolo de nume poate începe cu sezonul de toamnă: Semnal a prezentat cum se admiră toamna frunzele roșii în Japonia.
Surse: Știrile ProTV; New World Encyclopedia; Wikipedia (Names of Japan); Institutul Sainsbury; CNN; nippon.com.
