În Japonia, toamna se vizitează. Din octombrie până în decembrie, mii de oameni pornesc spre temple și grădini ca să vadă cum se înroșesc arțarii, într-un obicei numit momijigari, literal „vânătoarea de frunze roșii”.
Cuvântul momiji desemnează arțarii japonezi și frunzele lor aprinse. Pentru schimbarea culorii în general, japonezii folosesc termenul kōyō. Sezonul momiji nu e un eveniment cu dată fixă, ci un val care traversează arhipelagul de la nord la sud.
Un obicei născut la curtea imperială
Poezia japoneză cântă frunzele de toamnă de mai bine de un mileniu. Antologia Man’yōshū, alcătuită în secolul al VIII-lea, conține deja versuri despre ele.
În perioada Heian (794-1185), aristocrația transforma admirarea frunzișului într-o ocazie socială. Nobilii ieșeau la plimbare, făceau excursii cu barca pe râuri și compuneau poezii pe loc, în locuri din jurul capitalei imperiale, astăzi Kyoto, unde tradiția se păstrează și azi.
Obiceiul a coborât treptat spre oamenii de rând. În perioada Edo (1603-1868), când pelerinajele și excursiile la temple deveniseră mai frecvente, privitul frunzelor roșii s-a răspândit în toate straturile societății. Temple și grădini au început să-și amenajeze incintele tocmai pentru acest sezon.
De ce momiji nu seamănă cu hanami
Hanami, admirarea cireșilor înfloriți, are loc primăvara și are un caracter de petrecere. Familiile și colegii de birou își întind pături sub copaci, aduc mâncare și stau ore întregi în parcuri. Înflorirea durează câteva zile, iar graba face parte din atracție.
Momiji are alt ritm. Culorile se schimbă în decurs de câteva săptămâni, iar privitul se face mai ales din mers, pe alei, pe poduri sau de pe veranda unui templu. Gustările și pachetele cu mâncare își au locul în parcuri și în zonele naturale, dar în multe temple și grădini consumul de mâncare este interzis sau limitat la spații marcate.
Ideea de fond e aceeași, frumusețea trecătoare, dar tonul e mai liniștit. Primăvara se sărbătorește sub copaci, toamna se contemplă.
Frunzișul coboară din nord și din munți
Traseul seamănă cu o oglindă a înfloririi cireșilor. Cireșii înfloresc dinspre sud spre nord, în timp ce roșul toamnei coboară dinspre nord spre sud și, în același timp, de pe înălțimi spre văi.
Primele culori apar, de regulă, în Hokkaido și în zonele muntoase înalte, încă din septembrie sau octombrie. Orașe precum Kyoto și Nara ajung de obicei la apogeu în a doua parte a lui noiembrie, uneori până la începutul lui decembrie. Sudul, inclusiv Kyūshū, vine ultimul.
