Rumeli Hisarı, fortăreața de pe malul european al Bosforului, a fost ridicată în 1452 de sultanul Mehmed al II-lea pentru a bloca aprovizionarea Constantinopolului dinspre Marea Neagră. Lucrările s-au încheiat pe 31 august 1452, după aproximativ patru luni și jumătate, cu un an înainte de căderea orașului bizantin. Astăzi, cetatea din districtul Sarıyer este muzeu și rămâne unul dintre cele mai bine păstrate monumente militare medievale din Istanbul.
De ce a ridicat Mehmed al II-lea o cetate pe Bosfor
Sultanul pregătea asediul Constantinopolului, iar orașul putea primi provizii și ajutor militar pe mare, dinspre Marea Neagră. Soluția a fost o fortificație la locul în care strâmtoarea se îngustează la aproximativ 700 de metri. Exact vizavi, pe malul asiatic, exista deja Anadolu Hisarı, construită de Baiazid I la sfârșitul secolului al XIV-lea.
Împreună, cele două cetăți puteau ține Bosforul sub focul artileriei. Orice navă care voia să treacă trebuia să se oprească și să accepte controlul otoman.
O construcție ridicată în 4,5 luni
Majoritatea surselor plasează începutul lucrărilor pe 15 aprilie 1452, deși pagina oficială a muzeului indică luna martie. Finalul este același peste tot: 31 august 1452. Muzeul menționează 300 de meșteri, 700-800 de muncitori și aproximativ 200 de cărăuși, barcagii și transportatori.
Alte surse vorbesc despre mii de muncitori, iar diferențele vin din modul în care au fost numărați oamenii. Rezultatul este însă același: o fortificație masivă, ridicată într-un ritm neobișnuit pentru epocă.
De unde vine numele Boğazkesen
Fortăreața a mai fost numită Yeni Hisar („Cetatea Nouă”) și Boğazkesen, adică „cel care taie strâmtoarea”. În turcă, termenul evocă și ideea de „gât”, de unde traducerea expresivă de „tăietorul gâtului”. Numele actual înseamnă „Cetatea Rumeliei”, adică a teritoriilor otomane din Europa.
Trei turnuri mari și ziduri care urcă pe deal
Cele trei turnuri principale poartă numele vizirilor care au supravegheat construcția lor. Potrivit muzeului, turnul Saruca Pașa are 28 de metri, turnul Çandarlı Halil Pașa are 22 de metri, iar turnul Zağanos Pașa are 21 de metri. Pe turnul Zağanos se păstrează o inscripție în caractere nesih, considerată prima inscripție turcească de pe Bosfor.
Zidurile nu urmează un plan geometric simplu. Ele coboară dinspre deal spre apă și leagă turnurile mari de turnuri și bastioane mai mici, al căror număr diferă după modul de clasificare.
Nava venețiană care a testat tunurile
Cetatea era o instalație militară funcțională. În toamna lui 1452, navele venite dinspre Marea Neagră au fost obligate să oprească, iar una dintre ele a ignorat ordinul. Era corabia venețianului Antonio Rizzo, scufundată în noiembrie 1452 de artileria otomană, potrivit relatărilor contemporane, printre care jurnalul lui Nicolò Barbaro.
Echipajul a fost capturat și dus la sultan, iar relatările vremii spun că Rizzo a fost executat. Episodul arată rolul real al fortăreței: o armă strategică așezată pe malul strâmtorii.
