Timp de peste șase decenii, mii de oameni au trecut prin galeriile peșterii Cova de la Font Major, aflată chiar sub localitatea Espluga de Francolí din Catalonia, în nord-estul Spaniei, fără să bănuiască ce ascund pereții. Un studiu publicat pe 5 noiembrie 2026 în revista Antiquity descrie acolo 280 de gravuri din Epoca de Gheață, dintre care 55 înfățișează animale.
Autorii, arheologii Josep Maria Vergès Bosch și Míriam Salas-Altès, lucrează la Institutul Catalan de Paleoecologie Umană și Evoluție Socială (IPHES-CERCA) și la Universitatea Rovira i Virgili din Tarragona. Potrivit lor, descoperirea schimbă harta artei paleolitice din Europa, pentru că nord-estul Peninsulei Iberice era considerat până acum aproape lipsit de astfel de urme.
Un sanctuar ascuns printre graffiti
Peștera are o istorie zbuciumată. Intrarea ei s-a prăbușit, cel mai probabil în epoca romană, dar o inscripție datată 1199 și resturile unei torțe din secolul al XVII-lea arată că unii au ajuns totuși în adâncuri. Abia în 1853 galeriile au fost explorate din nou, printr-o fântână din curtea unei case. În 1957, primăria a degajat vechea intrare cu utilaje, fără supraveghere arheologică, iar o parte din depozitele preistorice s-a pierdut atunci. Au urmat decenii de vizite, explorări speologice și căutători de comori, iar în 1993 locul a devenit muzeu.
Zona cu desene, numită Gatoneres de Cal Palletes, se află la aproximativ 250 de metri de intrare, lângă râul subteran, și făcea parte dintr-un traseu de aventură pentru turiști. Pe 30 octombrie 2019, în timpul unei campanii de săpături, Vergès a observat că printre zgârieturile moderne se aflau câteva linii altfel decât celelalte. Erau gravuri paleolitice.
„Mii de vizitatori au trecut direct prin fața suprafețelor gravate și, uneori, și-au scrijelit numele și datele peste ele, fără să recunoască originea paleolitică a figurilor”, a explicat Vergès în comunicatul revistei.
Pereții sunt formați în mare parte din conglomerat, o rocă neregulată și pestriță, socotită nepotrivită pentru gravură. Artiștii preistorici au lucrat însă pe straturile de marnă prinse între conglomerate, o rocă moale în care orice unealtă cât de cât tare lasă urme. Aceeași moliciune le-a făcut vulnerabile, iar atingerile vizitatorilor au șters probabil o parte dintre ele. Când descoperirea a fost anunțată, în februarie 2020, se vorbea despre peste o sută de gravuri, vechi de circa 15.000 de ani. Studiul de acum aduce un inventar mai bogat și o vechime mult mai mare.
Cai, cerbi și un urs privit din față
Printre cele 55 de animale se recunosc cai, capre sălbatice, cerbi, în majoritate femele, și bovine, printre care un bour, strămoșul sălbatic al vitelor de azi. Cea mai neobișnuită figură este un urs cu urechile desenate din față și cu gura ușor întredeschisă, o apariție rară în arta paleolitică.
Artiștii par să fi folosit chiar relieful peretelui. La un cal, marginea stratului de conglomerat ține loc de sol, iar botul unui cerb atinge o fisură orizontală care ar putea sugera pământul sau oglinda apei. Cercetătorii avertizează că asemenea lecturi rămân ipoteze. Aproape o treime dintre animale nu au putut fi identificate, pentru că multe sunt reduse la un contur simplu, fără ochi, coamă sau copite.
Restul repertoriului este abstract, cu grupuri de până la 40 de linii paralele, forme circulare și patrulatere. Un panou este dominat de sute de bucle, fără paralele clare în alte situri paleolitice. Peste ele se află inscripția cu data 1199, deci buclele sunt cel puțin la fel de vechi, însă echipa nu le poate atribui deocamdată unei epoci anume.
