Într-o peșteră de pe coasta mediteraneeană a Turciei, arheologii au găsit dovezi că neanderthalii și primii oameni moderni au dus, la mii de ani distanță unii de alții, aproape același stil de viață. Un studiu publicat luni în revista PNAS arată că cele două specii au vânat aceleași animale, au făcut unelte de piatră asemănătoare și au purtat podoabe din același tip de scoică, timp de peste 20.000 de ani.
Ce au găsit cercetătorii în peștera Üçağızlı II
Situl se numește Üçağızlı II și se află în sudul Turciei, lângă râul Orontes, într-o zonă cunoscută drept nordul Levantului — coridorul folosit de oamenii preistorici pentru a se deplasa între Africa și Eurasia. Cercetătorii, conduși de İsmail Baykara, arheolog la Universitatea Gaziantep din Turcia, au săpat un strat de sedimente care acoperă aproximativ 30.000 de ani, între 77.000 și 47.000 de ani în urmă.
Analiza dinților descoperiți în peșteră arată că straturile mai vechi, datate între 77.000 și 59.000 de ani, aparțin neanderthalilor, în timp ce stratul cel mai recent, între 59.000 și 47.000 de ani, conține dinți atribuiți primilor oameni moderni. Peste această graniță de specii, arheologii au găsit un tipar surprinzător de constant: aceleași tehnici de cioplire a uneltelor de piatră, aceleași specii de animale vânate și aceleași scoici de tip Columbella rustica, purtate ca podoabe.
O tranziție fără ruptură culturală
Unele dintre scoici au urme de perforare intenționată, iar altele au fost decolorate prin expunere la căldură, ceea ce sugerează că erau folosite pentru decorare, nu ca hrană. Faptul că același obicei a continuat aproape neschimbat de la o specie la alta, timp de aproximativ 20.000 de ani, i-a determinat pe cercetători să vorbească despre o continuitate culturală, nu despre o înlocuire bruscă a neanderthalilor cu oameni moderni purtători ai unei culturi diferite.
„Descoperirile noastre arată că neanderthalii și Homo sapiens au avut în comun mai mult decât același peisaj”, a declarat Baykara, citat de CNN. Deși nu poate fi dovedit contactul direct dintre cele două specii, continuitatea în tehnologie, în practicile de vânătoare și în transportul scoicilor perforate este compatibilă cu ideea că populațiile au interacționat și au împărtășit tradiții culturale de-a lungul timpului.
Un tipar diferit față de alte situri din regiune
Descoperirea contrastează cu ce s-a găsit în peștera Mandrin din Franța, unde neanderthalii și oamenii moderni par să fi ocupat același loc în perioade distincte, fără semne ale unei culturi continue. În schimb, tiparul de la Üçağızlı II seamănă cu cel documentat la peștera Tinshemet din Israel, unde cercetătorii au raportat un comportament asemănător între cele două specii cu zeci de mii de ani mai devreme, între aproximativ 130.000 și 80.000 de ani în urmă.
Üçağızlı II este unul dintre puținele situri arheologice cunoscute care acoperă o perioadă esențială, dar puțin documentată, din istoria umană. În urmă cu aproximativ 60.000 de ani, o migrație amplă a speciei noastre din Africa a dus, în cele din urmă, la răspândirea oamenilor moderni pe toate continentele, unele grupuri pionier părăsind Africa cu mult mai devreme. Cercetătorii cred că, în cadrul acestei migrații, oamenii moderni i-au întâlnit pe neanderthali și s-au încrucișat cu ei inclusiv în zone precum Turcia de azi — motiv pentru care majoritatea oamenilor de astăzi poartă un procent mic de ADN neanderthalian.
De ce contează pentru istoria evoluției umane
Până acum, ipoteza contactului dintre neanderthali și oamenii moderni în Levant se baza mai ales pe tipare de populație reconstituite din secvențe de ADN. Dovezile arheologice directe din această perioadă critică, în regiunea care corespunde astăzi Orientului Mijlociu și Turciei, sunt rare și fragmentare. Nu este limpede, arată studiul, dacă oamenii moderni care s-au adăpostit în peșteră au făcut parte din marele val de migrație sau au fost descendenții unor pionieri mai timpurii.
Baykara a precizat că este nevoie de mai multe dovezi arheologice pentru a stabili dacă situația de la Üçağızlı II este o excepție sau un tipar mai răspândit. Potrivit cercetătorilor, concluzia arată o imagine mai complexă decât ideea unei înlocuiri simple a unei specii cu alta: mai multe populații de Homo sapiens, mai multe trasee culturale și, probabil, mai multe valuri de expansiune, interacțiune, dispariție și înlocuire.
Prima săpătură sistematică a peșterii Üçağızlı II a început în 2020, deși arheologii cunoșteau situl de mai multă vreme, potrivit lui Baykara. Studiul, semnat de o echipă din Turcia și Japonia, a fost publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences.
