Știință

Ritmul încălzirii globale s-a dublat, arată un studiu

Planeta se încălzește de două ori mai repede decât media ultimelor cinci decenii, arată un studiu american. Concluzia vine cu o săptămână înainte de COP31.

de Anca Diaconescu · · Asistat de AI

Albie de râu cu nivel foarte scăzut al apei, cu bancuri de nisip expuse și vegetație crescută pe insule, într-o zi senină de vară
Albie de râu cu nivel foarte scăzut al apei, cu bancuri de nisip expuse și vegetație crescută pe insule, într-o zi senină de vară

Ritmul încălzirii globale s-a dublat după 2011, potrivit unui studiu publicat pe 8 octombrie în revista npj Climate and Atmospheric Science. Doi cercetători de la Universitatea din Kansas au calculat că planeta se încălzește acum de două ori mai repede decât media ultimelor cinci decenii. Dacă tendința se menține, pragul de 1,5 °C asumat prin Acordul de la Paris ar urma să fie depășit în jurul anului 2028.

Calculul apare într-o toamnă în care cifrele climatice nu mai par abstracte. Septembrie a fost a doua lună consecutivă peste 1,5 °C, Dunărea curge la debite neobișnuit de mici, iar ambele reactoare de la Cernavodă sunt oprite din vară. Peste o săptămână, la Antalya, în Turcia, începe conferința ONU pentru climă, COP31.

Aceeași pantă, în cinci serii de date

Qinjian Jin și Bing Pu au lucrat cu cinci serii globale de temperatură, actualizate până la sfârșitul lui 2025. Între 2011 și 2025, temperatura medie a crescut cu 0,40 °C pe deceniu. Pentru întreaga perioadă dintre 1971 și 2025, ritmul este de 0,20 °C pe deceniu, iar fără ultimii 15 ani coboară la 0,18 °C.

Prelungind noul ritm, autorii obțin anul 2028, cu o marjă de incertitudine cuprinsă între 2026 și 2031. Cu vitezele mai vechi, aceeași socoteală ar fi indicat 2037, respectiv 2042. Pragul nu se referă la un singur an fierbinte. După definiția IPCC, contează media pe 20 de ani, iar 2028 ar fi mijlocul primei astfel de perioade care atinge 1,5 °C.

Accelerarea nu s-a produs uniform. Cel mai mult s-au încălzit Asia de Est împreună cu Pacificul de Nord, o fâșie largă din Eurasia aflată la latitudini medii și o zonă care leagă Atlanticul de Sud de Antarctica. Fără aceste trei regiuni, ritmul global ar scădea la aproximativ 0,26 °C pe deceniu. Media celor 26 de modele climatice comparate de autori dă, pentru aceeași perioadă, doar 0,29 °C pe deceniu.

Alte calcule, alte rezerve

Lucrarea nu este singura care identifică o accelerare. În martie, statisticianul Grant Foster și Stefan Rahmstorf, de la Institutul Potsdam pentru Cercetarea Impactului Climatic, au publicat o analiză în Geophysical Research Letters. După ce au eliminat influența fenomenului El Niño, a erupțiilor vulcanice și a activității solare, au găsit un ritm de aproximativ 0,35 °C pe deceniu după 2015, cu o certitudine statistică de peste 98%.

Alte estimări sunt mai prudente. Raportul anual Indicators of Global Climate Change, realizat de un grup internațional de climatologi, estimează că încălzirea cauzată de om a avansat cu 0,27 °C pe deceniu între 2016 și 2025. Cifra măsoară însă doar componenta umană, nu temperatura brută înregistrată de termometre.

Nici cauzele nu sunt complet lămurite. Gazele cu efect de seră rămân motorul principal, dar aerul mai curat a scos la iveală o parte din încălzirea pe care particulele de poluare o mascau. Un studiu publicat în PNAS estimează că scăderea poluării cu aerosoli explică aproximativ jumătate din accelerarea observată între 2013 și 2023, cu o marjă mare de incertitudine.

Autorii din Kansas își recunosc și limitele. Fereastra analizată cuprinde doar 15 ani, iar rezultatul depinde mult de anii record 2024 și 2025. Calculat doar până în 2023, ritmul nu se deosebea statistic de cel din deceniile anterioare.

Metoda a fost criticată și din afară. Climatologul Zeke Hausfather a observat că autorii au tras două linii independente, iar a doua nu pornește din punctul în care se termină prima, ceea ce face panta recentă mai abruptă. Cu o singură linie care își schimbă înclinația în 2010, el obține 0,32 °C pe deceniu, tot mult peste cei 0,18 °C de dinainte. Anul 2028 rămâne, așadar, o extrapolare, valabilă numai dacă ritmul cel mai rapid se menține.

Dunărea, fața concretă a cifrelor

Datele din 2026 nu intră în studiu, dar nu contrazic tendința. Potrivit serviciului european Copernicus, septembrie a fost cu 1,63 °C peste nivelul preindustrial, al doilea cel mai cald septembrie din seria de date a serviciului. Media ultimelor 12 luni a ajuns la 1,50 °C. „Suntem într-o nouă serie de luni peste 1,5 °C”, a declarat directorul serviciului climatic Copernicus, Carlo Buontempo. El se așteaptă ca El Niño, aflat încă în intensificare, să prelungească seria în 2027.

Același buletin a consemnat secetă prelungită în mare parte din Europa și cele mai mici debite de septembrie măsurate pe porțiuni din Rin, Dunăre, Vistula și Garonne-Dordogne. În România, efectele au trecut demult de grafice. Unitatea 1 de la Cernavodă a fost deconectată de la rețea pe 28 iulie, iar Unitatea 2 pe 13 august, pentru că nivelul fluviului nu mai permitea răcirea în condiții optime.

Săptămâna trecută, Comitetul Național pentru Situații de Urgență a prelungit cu 30 de zile starea de alertă, iar reactoarele de la Cernavodă rămân oprite și în noiembrie. La Baziaș, unde fluviul intră în țară, debitul ar urma să urce în jurul datei de 4 noiembrie la aproximativ 1.550 de metri cubi pe secundă, cam o treime din media lunii. Pe brațul Chilia, navele merg cu viteză redusă ca să nu atingă fundul.

Studiile despre ritmul global nu pot spune singure cât din seceta acestui an se datorează încălzirii. Pentru asta e nevoie de analize de atribuire, făcute separat pentru fiecare eveniment. Ele descriu însă contextul în care, potrivit IPCC, secetele și valurile de căldură devin mai frecvente în mai multe regiuni ale Europei. Vara cu recorduri de căldură din 2026 se înscrie în acest tablou.

Antalya, cu un raport ONU pe masă

Pe 21 octombrie, Programul ONU pentru Mediu a publicat raportul Emissions Gap Report 2026. Documentul constată că șansa de a limita încălzirea la 1,5 °C fără o depășire a pragului s-a pierdut. Cu politicile actuale, temperatura ar urca până la 2,8 °C în acest secol. Dacă toate angajamentele naționale ar fi respectate, creșterea s-ar opri la 2,6 °C. Proiecțiile sunt mai pesimiste decât anul trecut, în parte din cauza retragerii Statelor Unite din Acordul de la Paris.

Scenariul cu cea mai mică depășire posibilă presupune un vârf între 1,7 și 1,8 °C spre mijlocul secolului și o revenire sub 1,5 °C până în 2100, cu o șansă de aproximativ 50%. Fiecare cinci ani de emisii la nivelul actual ar ridica vârful cu încă 0,1 °C.

COP31 se desfășoară la Antalya între 9 și 20 noiembrie, cu un summit al liderilor programat pe 11 și 12 noiembrie. Potrivit raportului ONU, înălțimea vârfului de temperatură și durata depășirii depind de cât de repede vor scădea emisiile în anii care urmează.

DistribuieFacebookXWhatsApp

Articole înrudite

Comentarii

Nu există comentarii la acest articol.