Amor? Nu știa nici ea când a început să-l iubească atât de mult. Și nici de ce. S-a întâmplat într-o vineri. Era la birou, șeful o rugase să „rezolve” niște dosare restante, dar n-avea chef. Carmen a deschis computerul și…a găsit mesajele de la Manolică.
Vorbeau pe Skype tâmpenii despre Guvern și Dragnea și manifestanți, când a simțit un șuvoi de lavă fierbinte în piept, în pântec, în coloana vertebrală. A crezut că s-a opărit cu ceai, dar nu! Era amor în toată regula. Ceaiul era în cană. Carmen se îndrăgostise. Soarele era sus pe cer, Manole în alt cartier. În altă viață, cu altă femeie-n pat.
Se gândea la el non-stop. Dimineața, la prânz și seara. Îl căuta cu palmele prin așternut, noaptea. Îl iubea rău de tot! Îl visa, îl vedea în oglinda retrovizoare când conducea, îl auzea la radio cântându-i numai ei… „Tu ești primăvara meaaaaa…”
-Ce mă fac?, a întrebat-o ea pe Monica, prietena ei cea mai bună.
Se întâlniseră la o cafenea cochetă din centrul vechi. La radio cânta Irina Rimes „Iubirea noastră mută”. La fix!
-Ce să te faci? Gândește-te că omul e însurat. E nasol dacă te arunci aiurea într-o relație de genul ăsta!
-Îl iubesc!
-O să regreți!
-Știu, dar NU MAI POT!! Ce să fac?
-O să-ți treacă! O să-i treacă și lui, ai să vezi. Nu-și lasă familia pentru tine! Are un confort acolo. O stabilitate. Și în fond, de ce și-ar lăsa-o? Tu asta vrei? El are două proaste care-l adoră. Hahaha! Mă ierți, nu?
-Mmmm! Cred că mă minte, zice că nu se înțelege cu nevastă-sa, că n-o mai iubește de mult. Dar nu știu de ce, n-am încredere în el. Îl simt că minte. El n-o iubește nici p-aia, nici pe mine. E parșiv. Manipulează. Mă simt manipulată. Mă „face” ca pe toate femeile din viața lui. Și mai ales pe nevastă-sa….
