O floare alpină din munții din sud-vestul Chinei a fost confirmată drept plantă carnivoră, potrivit unui studiu publicat marți în revista Nature Communications. Descoperirea validează o ipoteză formulată de naturalistul Charles Darwin în 1875, pe care acesta nu a putut-o demonstra experimental.
Ce a observat Darwin în urmă cu 150 de ani
În lucrarea sa „Insectivorous Plants", publicată în 1875, Darwin a remarcat că două specii europene din genul Saxifraga aveau peri glandulari lipicioși care prindeau ocazional insecte. El a emis ipoteza că aceste plante s-ar putea hrăni cu prada capturată, însă experimentele sale nu au oferit dovezi concludente, iar ipoteza a rămas nedemonstrată mai bine de un secol.
Pentru a fi clasificată drept cu adevărat carnivoră, o plantă trebuie să facă mai mult decât să prindă accidental insecte: trebuie să le atragă activ, să le digere și să absoarbă nutrienți din corpul lor.
Planta studiată acum, o rudă a speciilor cercetate de Darwin
Echipa condusă de Hang Sun, de la Institutul de Botanică din Kunming al Academiei Chineze de Științe, a studiat o altă specie din același gen, Saxifraga candelabrum, strâns înrudită cu cele analizate de Darwin. Planta crește pe versanți stâncoși și săraci în nutrienți din Podișul Qinghai-Tibet și din Munții Hengduan, în sud-vestul Chinei, la altitudini între 2.500 și 3.300 de metri.
Tulpinile și ramurile sale florale sunt acoperite cu peri glandulari roșiatici și lipicioși, care rețin insecte mici. Examinarea a 45 de specimene de herbar, colectate între 1888 și 2026, a arătat insecte prinse pe perii glandulari în 43 dintre acestea, semn că fenomenul este constant, nu accidental.
Cum au testat cercetătorii digestia și absorbția de nutrienți
Pentru a verifica dacă planta digeră efectiv prada, echipa a folosit musculițe de oțet (Drosophila melanogaster) hrănite cu o formă stabilă de azot, izotopul 15N. Insectele marcate au fost plasate pe perii glandulari ai plantei, iar cercetătorii au urmărit apoi mișcarea azotului prin țesuturile ei.
„Azotul este esențial pentru creșterea plantelor. Majoritatea plantelor carnivore trăiesc în habitate sărace în azot și obțin azotul prin capturarea și digerarea insectelor", a explicat Hang Sun, coordonator al studiului.
Testele au confirmat creșterea semnificativă a azotului marcat în țesuturile plantei, spre diferență de plantele martor necarnivore folosite pentru comparație. Cel mai ridicat nivel de azot provenit din pradă a fost identificat în flori, organul reproductiv al speciei, care înflorește o singură dată în viață.