Retragerea apelor Dunării, provocată de seceta hidrologică severă din această vară, a scos la suprafață părți din fundațiile podului construit de împăratul Constantin cel Mare între Oescus și Sucidava. Pe 4 august, o echipă a Muzeului Istoric Regional din Plevna a documentat cu drone vestigiile apărute lângă satul bulgăresc Ghighen, pe locul fostului oraș roman Ulpia Oescus. Sunt momente rare, în care fluviul dezvăluie pentru scurt timp un monument care stă, aproape mereu, ascuns sub apă.
Podul lega Oescus, de pe malul bulgăresc, de cetatea Sucidava de la Celei, lângă Corabia, județul Olt. A fost inaugurat pe 5 iulie 328, dată reconstituită dintr-o lege semnată de Constantin la Oescus și păstrată în Codex Theodosianus. Cu o lungime totală de 2.437 de metri, din care 1.137 peste albia fluviului, rămâne unul dintre cele mai lungi poduri cunoscute ale Antichității. Nu este prima dată când seceta schimbă radical peisajul în zonă: nivelul Dunării a scăzut sub cota de pericol la Corabia și în alți ani.
Nu arăta ca podurile romane pe care le știm
Imaginea care ne vine în minte la „pod roman” este cea a arcadelor de piatră suprapuse peste apă, ca la Córdoba sau Merida. Podul de la Oescus-Sucidava nu arăta așa. Din zidărie erau doar pilele: blocuri masive de calcar, prinse cu scoabe de bronz, dotate la ambele capete cu avantbec și arierbec, pintenii triunghiulari care taie curentul. Peste ele se sprijineau bolți și un tablier din lemn, stejar și conifere aduse de la sud de fluviu.
Motivul este unul de inginerie. Între pile erau aproximativ 30 de metri, deschideri de patru-cinci ori mai mari decât cele acoperite de arcadele de piatră ale podurilor obișnuite. La tehnologia epocii, singura soluție era lemnul.
Cea mai apropiată reprezentare de epocă este un medalion bătut la Roma în 328, chiar pentru a marca inaugurarea. Pe revers se văd pilele de piatră, tablierul suspendat deasupra și împăratul, în costum militar, înaintând pe pod, cu Victoria alături și un captiv îngenuncheat la celălalt capăt. Originalul s-a pierdut, dar se păstrează două copii de bronz, la Cabinet des Médailles din Paris și la Kunsthistorisches Museum din Viena.
Modelul declarat al construcției a fost podul lui Traian de la Drobeta, opera lui Apollodor din Damasc, cu aceeași tehnică a chesoanelor la turnarea pilelor și aceleași proporții. Cine vrea să înțeleagă cum arăta poate vedea macheta la scara 1:50 din sala 4 a Muzeului Regiunii Porților de Fier din Drobeta-Turnu Severin, realizată în 1971 după reprezentările de pe Columna lui Traian și restaurată în 2018. Cu două corecturi mentale: la Sucidava, tablierul era mai îngust, aproximativ 5,7 metri, și se ridica la circa 10 metri deasupra apei, față de 15-18 metri la Drobeta.
Ce a arătat scanarea albiei
Cele mai consistente date noi vin dintr-un studiu interdisciplinar publicat în revista Cercetări Arheologice, semnat de o echipă coordonată de arheologul Ioan Carol Opriș, alături de specialiști de la Marine Research, Muzeul Național de Istorie a României prin Programul Național Limes, Universitatea din București și Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.