Beta 2026, între școala părăsită și banca din Parcul Botanic
Bienala de arhitectură Beta 2026 transformă o școală abandonată din Timișoara în laborator. Am vizitat expoziția și banca din vinil care a stârnit scandal.
Sală din fosta școală Ion Mincu din Timișoara, cu pereții, tavanul și caloriferele acoperite de un caroiaj negru pictat, la Beta 2026
O fostă școală abandonată de peste un deceniu a devenit, în această toamnă, unul dintre cele mai neobișnuite spații expoziționale din Timișoara. Beta 2026, a șasea ediție a Bienalei de Arhitectură din Timișoara, poate fi vizitată până pe 25 octombrie în clădirea fostei școli generale a Colegiului Tehnic „Ion Mincu” și în Parcul Botanic. Am parcurs expoziția și m-am oprit și la banca din vinil negru care a împărțit orașul în ultimele săptămâni.
O clădire refolosită, nu demolată
Tema ediției este „In Practice - as opposed to ‘in theory’”, iar curatorii Andreas Kofler și Tudor Vlăsceanu au ales să lucreze direct în clădire. Nu au adus panouri și machete care pleacă după închidere. Arhitecții participanți au refolosit materiale din demolări, au reconfigurat încăperi și au reconectat fosta școală cu Parcul Botanic.
Rezultatul arată ca un șantier deschis publicului. Holurile lungi, cu tencuiala căzută și ferestre vechi, sunt lăsate aproape neatinse. Într-una dintre săli funcționează un atelier, cu mese improvizate din lăzi de transport, plăci OSB și scule la vedere. Potrivit organizatorilor, expoziția reunește peste 40 de proiecte din 15 țări.
Proiecție video într-una dintre sălile fostei școli. Fotografie realizată de Lucian DinuHolul principal al fostei școli a Colegiului Tehnic „Ion Mincu”. Fotografie realizată de Lucian DinuAtelierul amenajat într-una dintre săli. Fotografie realizată de Lucian DinuHol cu panouri expoziționale și ferestre vechi. Fotografie realizată de Lucian DinuMachetă din lemn expusă în fața unui zid de cărămidă decopertat. Fotografie realizată de Lucian Dinu
Ce vezi în fosta școală
Una dintre cele mai fotografiate încăperi are pereții, tavanul, caloriferele și podeaua acoperite de un caroiaj negru pictat. Efectul este al unei camere închise într-o plasă. Într-o altă sală, pe un perete nefinisat, rulează un film filmat într-o galerie subterană, cu muncitori în echipament de protecție.
Un perete întreg este acoperit cu afișe galben cu negru, cu mesajele „Renovate don’t speculate” și „The Demolition Drama”. Afișele poartă semnătura campaniei europene HouseEurope!, care pledează pentru renovarea clădirilor în locul demolării. Un ecran din mijlocul compoziției rulează interviuri pe aceeași temă.
Pe un alt hol, fotografii și tablete prezintă organizații care recuperează materiale de construcții înainte să ajungă la gunoi. Textul de prezentare pornește de la ideea că mediul nostru de zi cu zi este străbătut de fluxuri de materiale, iar doar o parte dintre ele scapă de distrugere.
Afișele campaniei HouseEurope! din expoziție. Fotografie realizată de Lucian DinuInstalație despre recuperarea materialelor de construcții. Fotografie realizată de Lucian DinuFilm proiectat pe un perete nefinisat, cu muncitori într-o galerie subterană. Fotografie realizată de Lucian Dinu
Despre toalete, fără perdea
Unul dintre cele mai directe proiecte este eseul cinematografic „Let’s Talk About Shit”, semnat de arhitecții Lucie Chalot și João Prates Ruivo (Bordeaux, Londra). Filmul are patru capitole și discută toaleta publică drept spațiu modelat de reguli tehnice, dar și de cadre sociale și politice.
Capitolul „Policing Bodies” leagă compartimentarea toaletei de apariția supravegherii moderne. „Inclusive Matters” pornește de la hotărârea Curții Supreme a Regatului Unit din aprilie 2025 privind definiția sexului în Equality Act 2010. De aici, autorii ajung la istoria excluderii din toaletele publice, inclusiv la segregarea rasială din Statele Unite.
Panourile de prezentare ale proiectului „Let’s Talk About Shit”, de Lucie Chalot și João Prates Ruivo. Fotografie realizată de Lucian Dinu
Expoziția mai cuprinde o machetă amplă din lemn, așezată în fața unui zid de cărămidă decopertat, și un culoar alb, minimalist, care se termină cu o fereastră spre parc. Ca și expoziția La Romană de la București, Beta lucrează cu memoria unui loc, nu doar cu imaginea lui.
Banca din Parcul Botanic
În parc se află lucrarea care a dus Beta 2026 în atenția presei naționale. „The Bench”, a arhitectului și artistului spaniol Carlos Pena, stabilit la Paris, înseamnă patru bănci de parc îmbrăcate în vinil negru, unele înconjurate cu lanțuri. Potrivit autorului, lucrarea trimite la perioada în care zonele neluminate ale parcului erau locuri de întâlnire discretă pentru persoane queer. Materialul a fost ales pentru asocierea cu cluburile gay de tip „leather”.
Reacțiile au fost dure. Vicepreședintele Consiliului Județean Timiș, Alin Popoviciu (PNL), a scris pe Facebook că „Parcul Botanic este al timișorenilor”. Judecătoarea Adriana Stoicescu a criticat, la rândul ei, proiectul.
Organizatorii au răspuns că „The Bench” este o lucrare de autor și nu reprezintă poziția Primăriei Timișoara sau a OAR Timiș. Ei au precizat că amplasarea are avizul necesar, că intervenția este temporară și că nu urmărește să încurajeze comportamente sexuale în spațiul public. „Este legitim ca o lucrare de artă să fie contestată”, au transmis reprezentanții Beta.
Una dintre băncile instalației „The Bench”, tapițate cu vinil negru, în Parcul Botanic din Timișoara. Fotografie realizată de Lucian Dinu
Cum arată, de fapt, la fața locului
M-am așezat pe una dintre bănci. Fără textul de prezentare, este o bancă tapițată, lucioasă, într-un parc în care oamenii trec, se plimbă și stau pe băncile obișnuite din jur. Încărcătura vine din povestea atașată, nu din obiectul în sine.
Aceasta este, probabil, întrebarea pe care o ridică întreaga dispută. Un obiect capătă semnificație atunci când o comunitate îl recunoaște ca relevant. Pentru unii timișoreni, banca este o pagină de memorie urbană. Pentru alții, este o provocare inutilă într-un parc al tuturor. În lipsa acestor lecturi, rămâne doar ce este practic: un loc pe care te poți așeza.
Informații practice
Beta 2026 este organizată de Filiala Teritorială Timiș a Ordinului Arhitecților din România. Proiectul este finanțat de Municipiul Timișoara prin Centrul de Proiecte și cofinanțat de OAR, prin timbrul de arhitectură, și de AFCN. Accesul se face din Parcul Botanic, iar expoziția rămâne deschisă până pe 25 octombrie 2026.
