O piață, șase clădiri și zeci de povești despre un București care s-a schimbat fără să-și piardă memoria. Expoziția „La Romană” poate fi vizitată între 1 și 14 octombrie, la Bucharest Architecture Forum.
Sunt locuri prin care trecem zilnic și despre care avem impresia că știm totul. Piața Romană este unul dintre ele.
O vedem în fiecare zi aglomerată, între autobuze, mașini, vitrine și oameni care aleargă spre metrou. Dar, dacă ne-am opri puțin, am descoperi că în spatele acestui peisaj familiar se află mai multe Bucureștiuri. Orașul interbelic, Bucureștiul socialist, anii de tranziție de după 1989 și orașul de astăzi s-au așezat, unul peste altul, în același loc.
Expoziția „La Romană” încearcă să recupereze tocmai aceste straturi.
O expoziție despre locurile pe care le ținem minte
Organizată de Asociația HopDocs, expoziția este prezentată la Bucharest Architecture Forum, pe Strada Amzei 13, între 1 și 14 octombrie 2026.
„La Romană” este mai mult decât o cercetare despre arhitectură. Este o incursiune în memoria afectivă a unui cartier și în poveștile oamenilor care au locuit, au muncit, s-au întâlnit sau pur și simplu au trecut prin această zonă.
În locul unei cronologii clasice, proiectul pune față în față fotografii de arhivă, mărturii, sunete, imagini video, detalii de arhitectură și povești personale.
Rezultatul este o imagine mult mai intimă a Pieței Romane.
Casata, Eva, Nottara. Șase clădiri care spun povestea zonei
Cercetarea pornește de la șase clădiri considerate repere pentru evoluția zonei începând din 1980: Casata, Grădinița, Nottara, Eva, Studio și Leonida.
Fiecare dintre ele a avut un rol în viața orașului și fiecare păstrează propriile urme. Unele povești sunt despre arhitectură. Altele sunt despre oameni. Iar uneori cele două se suprapun. Una dintre inițiatoarele proiectului, Ilinca Micu, spune că ideea pornește de la relația dintre oameni și spațiile pe care le locuiesc: felul în care noi transformăm locurile, dar și felul în care locurile ajung să ne transforme.
Este, până la urmă, o întrebare pe care aproape orice bucureștean o poate înțelege: cât dintr-un loc rămâne în noi după ce acel loc se schimbă?
Piața Romană, între istorie și viața de zi cu zi
Cercetarea arhitecturală a celor șase clădiri îi aparține Andreei Cel Mare, în timp ce Gruia Bădescu, designer urban și cercetător la Universitatea din Konstanz, urmărește evoluția urbană și arhitecturală a Pieței Romane.
Iar povestea este una cu multe straturi. De la marile bulevarde ale Bucureștiului de la sfârșitul secolului al XIX-lea și orașul interbelic până la perioada socialistă și transformările comerciale de după 1989, zona a trecut prin schimbări succesive. Bădescu descrie Piața Romană drept un „palimpsest al modernităților succesive ale Bucureștiului”. Pe scurt, mai multe epoci trăiesc astăzi în același loc.
Cum sună un București care nu mai există?
Există însă și lucruri pe care o fotografie nu le poate păstra. Cum suna strada? Ce muzică se auzea? Cât zgomot era? Cum arăta orașul seara? Ce se întâmpla în jurul clădirilor? Expoziția încearcă să răspundă și acestor întrebări.
Oana Iacob urmărește transformările produse de reclame, bannere, iluminat stradal, trafic și zgomot, în timp ce documentarea sonoră este realizată de Dan Adrian Ionescu.
Astfel, Piața Romană nu este prezentată doar ca imagine, ci și ca experiență.
Bucureștiul anilor ’90, între casete și subculturi urbane
Un capitol aparte este dedicat anilor ’90.