Românii care vor să țină animale în curte trebuie să țină cont atât de Ordinul Ministerului Sănătății nr. 119/2014, cât și de regulamentele adoptate de consiliile locale. Actul stabilește cadrul general pentru adăposturi, distanțe față de vecini și protecția sănătății publice, iar primăriile pot impune condiții suplimentare, în funcție de zona în care se află gospodăria.
Pe lângă aceste reguli, se aplică și normele sanitar-veterinare pentru fiecare specie, obligațiile de identificare și înregistrare a animalelor, precum și evidențele din Registrul agricol. În anumite perioade, autoritățile pot dispune măsuri temporare, mai ales când există risc de gripă aviară sau de alte boli transmisibile.
Câte animale sunt permise în gospodării?
Numărul animalelor care pot fi crescute într-o gospodărie este calculat prin echivalentul în unități vită mare, prescurtat UVM. Este un sistem folosit pentru a compara speciile între ele, în funcție de talie, greutate și categorie de vârstă. O bovină adultă este, în general, considerată o unitate vită mare, în timp ce porcii, oile, caprele și păsările reprezintă fracțiuni din această unitate.
Potrivit ordinului, în gospodăriile fără racord la sistemul centralizat de alimentare cu apă, adăposturile pentru creșterea animalelor pot avea cel mult echivalentul a 6 unități vită mare. În gospodăriile în care se cresc exclusiv găini sau porci, limita este de cel mult 4 unități vită mare.
În practică, această limită nu înseamnă același număr de animale pentru toate speciile. Ea depinde de coeficienții aplicați fiecărei categorii, astfel că o gospodărie poate avea mai multe păsări sau animale mici decât bovine adulte, fără a depăși plafonul stabilit.
Distanțe minime față de locuințe și apă
Ordinul prevede și reguli clare privind amplasarea adăposturilor. Acestea trebuie să fie la cel puțin 10 metri de cea mai apropiată locuință învecinată și de o sursă de apă destinată consumului uman. Măsura urmărește reducerea riscurilor pentru sănătatea vecinilor și pentru calitatea apei.
În localitățile urbane, consiliile locale pot stabili distanțe mai mari sau reguli suplimentare, în funcție de tipul de locuire și de specificul zonei. Asta înseamnă că două gospodării aflate în orașe diferite pot avea obligații distincte, chiar dacă legea națională rămâne aceeași.
Ce trebuie să verifice crescătorii de animale?
Ordinul Ministerului Sănătății precizează că normele de igienă și sănătate publică sunt obligatorii pentru întreaga populație, iar nerespectarea lor poate atrage răspunderea disciplinară, administrativ-materială, civilă sau penală, după caz. Pentru crescători, asta înseamnă că simpla existență a unei curți nu este suficientă pentru a ține animale fără respectarea regulilor.
Înainte de a amenaja un adăpost, proprietarii ar trebui să verifice regulamentul local, condițiile sanitar-veterinare și eventualele restricții temporare anunțate de autorități. În lipsa acestor verificări, o gospodărie poate ajunge să nu respecte cerințele privind distanțele, numărul de animale sau modul de întreținere.
În mediul rural, aceste reguli sunt aplicate adesea mai flexibil din punct de vedere al spațiului, dar obligațiile legale rămân valabile. În orașe, unde locuințele sunt mai apropiate, controlul asupra adăposturilor pentru animale este de regulă mai strict, tocmai pentru a evita conflictele între vecini și problemele de sănătate publică.
