O investiție nouă într-un sat aproape pustiu
În Munții Poiana Ruscă, la peste 1.000 de metri altitudine, o pistă de biciclete construită în 2025 a readus în atenție satul Vadu Dobrii, din Ținutul Pădurenilor, județul Hunedoara. Localitatea, izolată și greu accesibilă, mai are astăzi doar patru-cinci familii care locuiesc permanent aici.
Traseul, realizat cu fonduri din Planul Național de Redresare și Reziliență, a fost amenajat la marginea satului, în lunca râului Dobra, pe un teren cu relief fragmentat, marcat de doline și de păduri dese. Pista are aproximativ 2,5 kilometri și coboară din sat spre vale, apoi urcă într-o buclă prin pădure, înainte de a continua spre cursul apei.
Într-un loc în care mașinile ajung cu dificultate, iar asfaltul lipsește pe porțiuni întinse, noua amenajare a stârnit discuții. Pentru unii, proiectul este o investiție binevenită într-o zonă uitată. Pentru alții, el pare desprins de realitatea unei comunități aproape depopulate.
Satul unde au rămas puțini oameni
Vadu Dobrii are o istorie legată de exploatarea pădurilor și de industria fierului din Hunedoara. În secolul al XIX-lea, localitatea s-a dezvoltat datorită pădurilor seculare din jur, folosite pentru producerea mangalului, necesar topitoriilor și uzinelor metalurgice. Comunitatea pădurenilor s-a format tocmai în jurul acestor activități, în sate izolate, răspândite pe culmile Munților Poiana Ruscă.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, un funicular lega Vadu Dobrii de Hunedoara pe un traseu de peste 40 de kilometri, care traversa creste și văi adânci. Mai târziu, satul a fost susținut de o mină de fier și de o unitate militară antiaeriană. Exploatarea minieră a funcționat până în anii ’80, iar unitatea de rachete a fost dezafectată în anii 2000.
După închiderea acestor activități, depopularea s-a accentuat. În prezent, printre casele vechi de lemn, specifice arhitecturii țărănești, au apărut și câteva construcții noi, cu etaj, care schimbă aspectul așezării. E drept că imaginea dominantă rămâne cea a unui sat montan izolat, în care liniștea este întreruptă mai ales de utilajele forestiere și de puținii vizitatori.
Noua pistă nu este folosită doar de bicicliști. În zonă ajung și turiști curioși să descopere una dintre cele mai retrase localități din România, dar și oameni care traversează pădurile pe drumuri forestiere. În același timp, prezența animalelor sălbatice este constantă. Potrivit informațiilor din teren, prin apropierea traseului au fost observate haite de lupi și urși.
La capătul din vale, pista se continuă cu un drum forestier de peste 30 de kilometri până la Roșcani, unde reapare asfaltul. La capătul superior, traseul se oprește la o intersecție de drumuri de pământ care leagă Vadu Dobrii de alte sate din zonă, precum Runcu Mare, Bătrâna, Poiana Răchițele, Bunila și Cernișoara.
Proiectul ridică întrebări despre modul în care sunt gândite investițiile publice în zonele montane izolate. În același timp, el arată că și în satele aproape pustii pot apărea infrastructuri moderne, chiar dacă utilizarea lor rămâne limitată. În cazul Vadu Dobrii, pista de biciclete a devenit deja un simbol al contrastului dintre trecutul industrial al locului și prezentul său tăcut, dominat de pădure, relief dificil și puțini locuitori.
Vadu Dobrii este unul dintre cele mai izolate sate din județul Hunedoara.
Pista de biciclete are aproximativ 2,5 kilometri și a fost finanțată prin PNRR.
Zona este frecventată de turiști, utilaje forestiere și animale sălbatice.
Satul a fost legat istoric de exploatarea pădurilor și de industria fierului.
