Primii kilometri ai drumului montan intră în șantier
Primii kilometri din Drumul Marmurei intră în șantier, după semnarea contractului de execuție pentru un tronson de 16,5 kilometri din șoseaua montană care va traversa Munții Poiana Ruscă. Proiectul urmărește modernizarea unei rute de aproape 60 de kilometri, menită să lege județele Caraș-Severin, Timiș și Hunedoara.
Lucrările fac parte dintr-un proiect mai amplu, finanțat din fonduri europene, iar întregul traseu ar trebui modernizat până în 2028. Alte trei tronsoane se află în prezent în faza de licitație.
O rută prin sate izolate și zone turistice
Drumul va traversa comunități puțin populate, dar și zone cu potențial turistic deja cunoscut. În Timiș, traseul trece prin Valea lui Liman, una dintre cele mai apreciate zone de agrement din județ, folosită de decenii pentru tabere școlare și ieșiri în natură.
În Caraș-Severin, șoseaua va coborî pe sub cariera de marmură de la Ruschița, una dintre cele mai mari din România. În Hunedoara, drumul ajunge în Ținutul Pădurenilor, o regiune cu sate vechi, păduri întinse și un relief care a păstrat mult din specificul montan tradițional.
O zonă afectată de depopulare
Pe lângă rolul turistic, proiectul este privit și ca o investiție cu miză socială. Munții Poiana Ruscă se numără printre regiunile puternic afectate de depopulare, iar autoritățile și o parte dintre localnici văd în această infrastructură o posibilă șansă de conectare mai bună a așezărilor izolate.
Ținutul montan, întins pe aproape 2.500 de kilometri pătrați în vestul României, a fost mult timp un spațiu greu accesibil. Relieful fragmentat, văile adânci și solurile mai puțin favorabile agriculturii au limitat dezvoltarea unor localități mari, iar multe sate au rămas mici sau s-au golit treptat.
De la teritoriu sălbatic la spațiu de tranzit
Istoria zonei arată o evoluție oscilantă. Până la mijlocul secolului al XVIII-lea, Munții Poiana Ruscă erau cunoscuți ca un teritoriu sălbatic, folosit adesea ca refugiu de cete de haiduci și de populații aflate în calea războaielor. Ulterior, pădurile și resursele minerale au atras așezări noi, dezvoltate în jurul minelor, carierelor și uzinelor.
La începutul secolului XX, zona ajunsese să fie considerată chiar suprapopulată raportat la condițiile de relief. După Al Doilea Război Mondial, însă, multe sate montane au început să se depopuleze, iar fenomenul a continuat în deceniile următoare.
Un proiect cu miză pentru turism și mobilitate
Modernizarea drumului poate schimba felul în care este parcursă această regiune. Pentru turiști, traseul ar putea însemna acces mai bun către zone naturale și obiective locale. Pentru comunitățile din munți, rămâne de văzut dacă investiția va aduce și o revigorare economică, nu doar un flux mai mare de vizitatori.
În forma sa finală, drumul ar urma să transforme o zonă greu accesibilă într-un coridor montan mai ușor de traversat, cu legături mai clare între cele trei județe și cu o vizibilitate mai mare pentru un teritoriu care a rămas mult timp în afara rutelor importante.
