Patru verificări pe care un șofer le poate face singur într-o după-amiază pregătesc mașina pentru sezonul rece: banda de rulare, bateria, antigelul și lichidul de parbriz. Fiecare ia câteva minute, iar o problemă descoperită acum costă mai puțin decât una descoperită la primul îngheț.
Anvelope: adâncimea benzii de rulare decide frânarea pe zăpadă
Legea din România cere o adâncime minimă a profilului de 1,6 mm pentru toate anvelopele. Pentru iarnă, mulți producători și service-uri recomandă să nu cobori sub 4 mm, pentru că rosturile mai adânci evacuează mai bine zăpada și apa. Pragul de 4 mm este o recomandare, nu o limită legală: o anvelopă de iarnă uzată rămâne omologată ca atare, dar aderența ei pe zăpadă scade.
Verificarea se face cu un calibru de adâncime sau, în lipsă, cu testul monedei: o monedă introdusă în canal trebuie să rămână îngropată în bună parte. Se măsoară în mai multe puncte ale benzii, nu doar într-unul, fiindcă uzura inegală trădează probleme de geometrie sau de presiune.
Vârsta contează la fel de mult ca adâncimea. Pe flancul anvelopei e inscripționat un cod DOT, iar ultimele patru cifre indică săptămâna și anul fabricației. Cauciucul se întărește în timp chiar dacă anvelopa a rulat puțin, iar aderența pe frig scade. Multe service-uri recomandă o evaluare atentă după șase-opt ani de la fabricație.
Presiunea și marcajele de iarnă
Presiunea scade odată cu temperatura, în mod natural. Se verifică la rece, înainte de plecare, după valorile din manualul mașinii sau de pe autocolantul de la ușa șoferului. Multe anvelope moderne de iarnă poartă pe flanc simbolul 3PMSF, un munte cu trei vârfuri și un fulg de zăpadă, care atestă performanța pe zăpadă severă. Există și anvelope marcate doar M+S. În România, marcajul M+S este relevant pentru cerința legală de echipare pe drumurile acoperite cu zăpadă, gheață sau polei, dar nu garantează același nivel de performanță ca 3PMSF.
Bateria: vârsta și tensiunea spun mai mult decât aspectul
Frigul reduce capacitatea unei baterii și, în același timp, motorul rece cere mai mult curent la pornire. O baterie slabă poate funcționa bine vara și să cedeze la primele dimineți sub zero grade. De aceea, vârsta ei este primul criteriu.
În practică, o baterie auto durează de regulă între trei și cinci ani, în funcție de tip, de stilul de condus și de climă. Data fabricației apare de obicei pe carcasă sau pe o etichetă. Dacă bateria a depășit patru ani, un test la service e justificat înainte de iarnă, nu după prima pornire eșuată.
Testul durează puțin. Service-ul măsoară tensiunea în repaus, capacitatea de pornire și încărcarea oferită de alternator. Un tester profesional arată starea reală a bateriei, ceea ce un simplu voltmetru nu poate face. Tot atunci se curăță bornele de oxid și se verifică strângerea clemelor, două defecte banale care imită o baterie moartă.
Drumurile scurte, repetate, golesc bateria pe încet, pentru că alternatorul nu apucă s-o reîncarce. Cine merge zilnic pe distanțe mici iarna poate avea nevoie de un încărcător extern din când în când.
