Spitalul Universitar Bellvitge din L'Hospitalet de Llobregat, în aria metropolitană a Barcelonei, a efectuat primul transplant renal robotic de la donator viu din Europa realizat cu sistemul single-port Da Vinci SP, potrivit agenției Catalan News. Operația, făcută în septembrie, a folosit o singură incizie de 7 centimetri.
Ce s-a întâmplat la Bellvitge
Pacienta, o femeie de 58 de ani cu boală polichistică renală și hepatică, a primit un rinichi de la soțul ei. Intervenția a fost condusă de Francesc Vigués, iar spitalul o prezintă drept prima de acest tip din Europa, cu donator viu și robot cu un singur port.
Bellvitge este un centru de referință în Spania pentru transplantul renal asistat de robot, cu 300 de astfel de operații efectuate. Folosirea sistemului single-port este considerată un pas următor față de tehnica robotică clasică.
Cum funcționează tehnica cu un singur port
O incizie în loc de trei până la cinci
Un robot chirurgical standard, cu mai multe porturi, are nevoie de trei până la cinci incizii prin care intră brațele aparatului. Sistemul Da Vinci SP înlocuiește această configurație cu un singur punct de acces.
Potrivit Catalan News, noul robot oferă aceeași precizie. Chirurgii introduc rinichiul prin aceeași incizie de 7 centimetri folosită oricum în procedura obișnuită, ceea ce elimină rănile suplimentare.
Òscar Buisan, șeful departamentului de urologie, a explicat că întreaga operație se poate face printr-o singură deschidere. În opinia lui, acest lucru favorizează o recuperare mai bună și reduce nevoia de calmante.
Limitele metodei
Tehnica nu este simplă. Vigués a spus că operațiile cu robot single-port sunt mai complexe decât cele cu sistem multi-port. Metoda nu va putea fi aplicată în cele mai dificile transplanturi, dar mulți pacienți ar putea beneficia de ea.
Spitalul intenționează să exploreze „noi scenarii" în care procedura să fie extinsă la mai mulți bolnavi, după rezultatele pozitive de până acum.
Pacienta: recuperare în aproximativ o lună
Femeia, numită Sílvia în presa catalană, a aflat la zece ani după diagnostic că transplantul era singura ei opțiune și că soțul ei putea fi donatorul. Ea se aștepta la o perioadă postoperatorie dificilă, dar spune că totul a decurs surprinzător de bine.
La ieșirea din sala de operație a văzut o incizie minimă și s-a simțit mai bine de la o oră la alta. La o lună după operație, își estimează recuperarea energiei și a mobilității la 95% și afirmă că nu are disconfort sau durere.
Sursele consultate nu publică date clinice despre evoluția pacientei. Cifra de 95% reprezintă propria ei apreciere, nu o măsurătoare medicală.
