Hantavirus în România. Lacunele sistemului INSP, expuse de cazul Hondius

Săptămâna asta, sub presiunea publică generată de cazul Hondius, Institutul Național de Sănătate Publică (INSP) din România a publicat o comunicare oficială: 15 cazuri de infecție cu hantavirus în România în perioada 2023-2026. Patru în 2023. Trei în 2024. Șapte în 2025. Unul, până în prezent, în 2026.

Comunicarea INSP, deși utilă, ridică mai multe întrebări decât răspunde. Ce variantă de hantavirus circulă în România? Este Puumala, Dobrava, sau ambele? Care a fost evoluția cazurilor pe județe? Au fost izbucniri locale grupate, sau cazuri sporadice? Câte au fost asimptomatice și prinse prin teste de laborator? Care a fost rata de mortalitate? Există un trend? Există o legătură cu schimbările climatice? De ce raportarea apare doar acum, sub presiunea unei știri externe, și nu sub formă de buletin epidemiologic săptămânal sau lunar?

Acesta este episodul 7 al dosarului Cazul Hondius. Subiectul: nu virusul în sine, ci ce nu raportează România despre el.

Ce raportează INSP - și ce nu raportează

Sistemul național de supraveghere a bolilor transmisibile, coordonat de INSP, monitorizează hantavirusul în opt județe: Bacău, Botoșani, Iași, Vaslui, Vrancea, Suceava, Neamț și Galați. Toate, observăm, în jumătatea estică a țării. Conform metodologiei INSP, un caz suspect este definit prin febră acută asociată cu afectare renală sau manifestări hemoragice, în context epidemiologic sugestiv. Confirmarea se face prin evidențierea anticorpilor specifici sau prin alte metode de laborator.

Ce nu publică INSP, în comunicările publice, este:

• Distribuția pe județ a celor 15 cazuri. Nu știm dacă au fost concentrate în Iași sau dispersate uniform.
• Variantele virale implicate. Europa are predominant Puumala virus (PUUV) - varianta blândă - și Dobrava-Belgrade virus (DOBV) - varianta mai severă, mai prevalentă în Europa de Est și Sud-Est.
• Profilul demografic al cazurilor: vârstă mediană, ocupație, mediu rural/urban.
• Mortalitatea. Cele 15 cazuri au inclus decese? Câte? Care a fost tipul clinic - sindrom hemoragic cu afectare renală, sau forma blândă (nephropathia epidemica)?
• Sursele probabile de infectare. Mediu agricol, păduri, locuințe rurale, condiții ocupaționale specifice?
• Trendul pe ani: 4-3-7-1 - este o creștere reală în 2025, sau doar o variație normală condiționată de populațiile de rozătoare?

Toate aceste informații există, în principiu, în baza de date TESSy (The European Surveillance System) - sistemul integrat al ECDC unde toate statele UE sunt obligate să raporteze. Dar pentru cititorul român, ele rămân, practic, inaccesibile.

Comparație cu Germania, în detaliu

Pentru a înțelege ce înseamnă raportare publică completă a cazurilor de hantavirus, este util să comparăm cu Germania - statul european cu cel mai elaborat sistem de supraveghere pentru această boală. Robert Koch Institute (RKI), instituția federală germană de sănătate publică, publică:

• SurvStat: bază de date publică online care permite oricărui cetățean să interogheze cazurile de hantavirus pe an, lună, județ (Landkreis), grupă de vârstă, sex, varianta virală
• Epidemiologisches Bulletin: publicație săptămânală cu rapoarte detaliate
• Studii epidemiologice publicate în Eurosurveillance (jurnalul ECDC), cu hărți pe regiuni administrative
• Notificare obligatorie introdusă în 2001; din acel moment au fost raportate peste 12.000 de cazuri în Germania

În 2012, RKI a anunțat un focar major: 2.824 de cazuri într-un singur an, cu 60% concentrate în landul Baden-Württemberg. Acel focar a generat un studiu publicat de Mirko Faber și colegii de la RKI în Eurosurveillance (2019), cu hărți precise ale cazurilor pe județe, secvențierea variantelor, identificarea unor clade locale specifice. Toată această știință medicală este publică, accesibilă online, gratuit.

Pentru comparație, cele 15 cazuri ale României din 2023-2026 sunt menționate într-un comunicat de presă de o pagină publicat săptămâna asta sub presiunea unui caz extern.

Ce se întâmplă cu raportarea românească la nivel european

Conform raportului anual ECDC privind hantavirus pentru anii 2020-2023, România raportează cazurile către TESSy, dar cu o particularitate: numărul de cazuri raportat anual este, de regulă, sub cifra de 5. Asta plasează România în categoria țărilor cu transmitere sporadică (alături de Bulgaria, Grecia, Italia, Spania), nu în categoria țărilor cu transmitere endemică (Germania, Finlanda, Estonia, Letonia, Suedia).

Totuși, „transmitere sporadică„ în statistică nu echivalează cu „risc neglijabil” pe teren. Datele acumulate de cercetători români la Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa" Iași și la Spitalul Clinic Județean Galați sugerează că diagnosticarea este probabil subdimensionată. Cazuri ușoare sau moderate de tip nephropathia epidemica pot fi diagnosticate ca „infecție urinară febrilă„ sau „insuficiență renală acută cu cauză necunoscută”, fără ca testarea pentru hantavirus să fie făcută rutinier.

Specialiștii în boli infecțioase consultați anonim au estimat - off-the-record, pentru că INSP nu a oferit confirmare oficială - că numărul real de cazuri pe an în România ar putea fi de 3-5 ori mai mare decât cel raportat. Adică, în loc de 3-7 cazuri/an, undeva la 10-30 cazuri/an. Diferența vine din lipsa testării de rutină, nu din ascunderea deliberată a datelor.

De ce contează asta pentru cazul Hondius

Cazul Hondius nu este, în sine, un risc semnificativ pentru România. Niciun cetățean român nu este la bordul navei. Niciun pasager al zborului Airlink 4Z132 nu apare în listele care circulă neoficial. Niciun caz suspect nu a fost raportat de DSP-uri în săptămâna care a trecut de la prima notificare OMS.

Dar cazul Hondius a expus o slăbiciune structurală a sistemului român de raportare: capacitatea de a răspunde la presa internațională cu informații verificate este foarte limitată. INSP a publicat comunicatul tehnic la 24 de ore după ce ProTV, Antena 3 și DCNews difuzaseră deja varianta „panică-clickbait" a poveștii. În acel decalaj de 24 de ore, narațiunea s-a stabilit fără INSP, în jurul speculațiilor și greșelilor. Comunicatul ulterior, deși corect, a venit prea târziu să corecteze.

Modelul german - SurvStat ca bază de date publică, Epidemiologisches Bulletin săptămânal, comunicare proactivă - reduce drastic acest risc. Când apare o știre externă, jurnaliștii pot interoga direct datele. Nu există ore de „așteptăm comunicatul oficial". Nu există ferestre de speculație.

Ce ar putea face INSP - și nu face

Recomandările Semnal, de la o publicație care urmărește acest dosar săptămâna aceasta, ar fi următoarele:

1. Bază de date publică online cu cazurile de hantavirus pe an, județ, varianta virală - similar SurvStat
2. Buletin epidemiologic săptămânal publicat pe site-ul INSP, cu cazurile noi pentru bolile sub supraveghere
3. Hărți de risc per regiune, cu zone identificate ca având populații active de Apodemus flavicollis (vector pentru Dobrava) și Myodes glareolus (vector pentru Puumala)
4. Raportare către presă într-o ferestră fixă - 24 ore din momentul în care apare un caz nou sau o întrebare publică majoră
5. Studii de seroprevalență regulate - testarea unor populații-țintă (vânători, pădurari, agricultori) pentru a identifica cazurile asimptomatice
6. Colaborare publică cu ECDC pe model Robert Koch Institute

Niciuna dintre aceste recomandări nu este idealistă sau imposibilă. Toate sunt practici standard în sistemele de sănătate publică din Europa Centrală. Implementarea lor depinde, în primul rând, de o decizie politică - alocare bugetară modestă pentru INSP, plus o cultură instituțională a raportării transparente. Niciuna dintre acestea nu este, deocamdată, parte din priorități.

Concluzia este, deci, simplă: cazul Hondius, deși extern și statistic neglijabil pentru riscul direct asupra cetățenilor români, ar putea servi drept catalist pentru o reformă mică, dar reală, a felului în care INSP comunică despre boli rare. Asta presupune ca instituția să recunoască mai întâi că este o lacună - lucru pentru care, deocamdată, nu există semn.

Acesta este al șaptelea articol din dosarul Cazul Hondius. Pentru cronologia completă, consultați pagina rubricii PULS · Cazul Hondius.