Desemnarea-surpriză a lui Adrian Veștea nu e doar o mutare pentru un nou guvern. E o tentativă de a fractura PNL - iar cine câștigă depinde de un singur om și, poate, de Curtea Constituțională.
Duminică dimineață, la Palatul Cotroceni, președintele Nicușor Dan a anunțat că premierul desemnat Eugen Tomac și-a depus mandatul și că îl propune în locul lui pe Adrian Veștea, prim-vicepreședinte PNL și președinte al Consiliului Județean Brașov. La prima vedere, o rocadă tehnică. În realitate, una dintre cele mai agresive mutări din politica românească a ultimilor ani.
Pentru că Veștea nu e un liberal oarecare. Face parte din tabăra care îl contestă pe Ilie Bolojan - gruparea pro-PSD din jurul lui Hubert Thuma, alături de Nicoleta Pauliuc și Cătălin Predoiu. Iar desemnarea lui nu a trecut prin niciun for statutar al PNL. Reacția lui Bolojan a venit în câteva minute: „un act ostil, o evidentă încercare de rupere a PNL". Liderul liberal, prins în afara țării, a convocat de urgență un Birou Politic Național.
Miza nu e premierul. E partidul.
Greșeala ar fi să citim totul prin grila „cine ajunge la Palatul Victoria". Nicușor Dan încearcă, de fapt, două lucruri deodată: să adune o majoritate PSD-PNL(dizidenți)-UDMR-minorități pentru un nou guvern și, în același timp, să spargă controlul lui Bolojan asupra propriului partid.
Semnalul a fost citit corect de tabăra Bolojan. Surse liberale spun că soluția Veștea a fost împinsă spre președinte dinspre zona anti-Bolojan, ca un cap de pod pentru debarcarea liderului de la șefia PNL. Mesajul care circulă de săptămâni dinspre Kiseleff și Cotroceni e fără echivoc: Bolojan trebuie scos rapid.
Cât de adâncă e ruptura se vede din reacția lui Ciprian Ciucu, primarul Capitalei și aliat al lui Bolojan, care i-a scris public lui Veștea, sub postarea de acceptare a nominalizării: „Ai complotat și ai trădat încrederea noastră a tuturor." Nu e un dezacord politic între adversari, ci o acuzație de trădare între doi prim-vicepreședinți ai aceluiași partid. De aici, două scenarii.
Scenariul 1: Veștea trece, Bolojan e debarcat
În prima variantă, gruparea Veștea-Thuma-Predoiu-Pauliuc rupe disciplina de partid și oferă, împreună cu PSD, UDMR și minoritățile, voturile pentru învestitură. Guvernul trece. Bolojan rămâne cu opoziția - eventual alături de o parte din USR - și pierde partidul: un congres extraordinar, pe care filiale precum Vâlcea îl cer deja, poate „curăța" conducerea de contestatari sau, în varianta inversă, îl poate scoate chiar pe el.
Câștigătorul net? PSD, care guvernează cu un premier maleabil, și rețelele din spatele lui. Plus Cotroceni, care obține un Executiv politic, dar docil. Marele pierzător: Ilie Bolojan, izolat în propriul partid.
Punctul slab al scenariului e aritmetica. UDMR a anunțat că a fost luat prin surprindere și că nu a fost consultat. USR refuză categoric un guvern „paravan PSD". Așadar, totul atârnă de un singur lucru: câți parlamentari liberali trec efectiv linia.
Scenariul 2: Bolojan blochează și prelungește războiul
În a doua variantă, conducerea PNL impune disciplină în Biroul Politic Național, Veștea nu adună voturile, iar guvernul pică sau nu ajunge niciodată la un vot curat.
PNL deschide și frontul juridic. Președintele Senatului - liberal - poate sesiza Curtea Constituțională pe lipsa consultărilor de dinaintea desemnării. Iar dreptul e împărțit: fostul judecător CCR Augustin Zegrean spune că nu există încălcare, în timp ce Tudorel Toader susține că, după retragerea lui Tomac, erau obligatorii noi consultări. Dacă CCR îi dă dreptate lui Toader, desemnarea pică.
Și mai e ceasul constituțional, mai lent decât pare. Articolul 89 din Constituție permite dizolvarea Parlamentului doar dacă acesta nu acordă votul de încredere în 60 de zile de la prima solicitare și numai după respingerea a cel puțin două solicitări de învestitură - adică două guverne picate efectiv la votul din plen. Retragerea lui Tomac nu se pune la socoteală: el nu a ajuns niciodată la un vot în Parlament, deci numărătoarea respingerilor e, deocamdată, zero. Iar chiar și după două respingeri, dizolvarea rămâne opțională: președintele poate face o a treia desemnare. Anticipatele, pe care Nicușor Dan le-a exclus public și pe care le cere AUR, sunt astfel un orizont îndepărtat. În acest scenariu, Bolojan supraviețuiește slăbit, dar cu mantia de reformist intactă.
