Salvador Dalí, născut la 11 mai 1904 la Figueres, în Catalonia, a devenit cel mai cunoscut reprezentant al suprarealismului și una dintre figurile cele mai recognoscibile ale secolului XX. Pictorul a murit tot la Figueres, la 23 ianuarie 1989, după o viață în care comportamentul public a contat aproape la fel de mult ca opera.
De la școala de arte la grupul lui Breton
În 1922, Dalí s-a mutat la Madrid pentru a studia la Academia Regală de Arte Frumoase San Fernando. La Reședința Studenților i-a cunoscut pe regizorul Luis Buñuel și pe scriitorul Federico García Lorca, cu care a legat prietenii strânse. În 1926 a fost exclus definitiv din academie, după ce a declarat că tribunalul care urma să-l examineze nu este competent să-l judece.
În 1929 a colaborat cu Buñuel la filmul „Un chien andalou” și, prin Joan Miró, a ajuns în contact cu grupul suprarealist al lui André Breton. Tot atunci a cunoscut-o pe Gala, pe atunci soția poetului Paul Éluard, care avea să devină muza lui și, în 1934, soția lui. În 1931 a pictat „Persistența memoriei”, tabloul cu ceasuri moi care a rămas una dintre cele mai cunoscute imagini ale suprarealismului.
Relația cu grupul nu a durat. În 1934, Dalí a fost exclus din mișcare în urma unor dezacorduri politice cu Breton și a unui „proces” simbolic.
Un artist care își făcea singur spectacolul
La Expoziția Internațională Suprarealistă de la Londra, din 1936, Dalí a ținut o conferință îmbrăcat într-un costum de scafandru, ca să „coboare” simbolic în subconștient. A intrat în sală cu doi ogari ruși ținuți în lesă. Publicul nu îl auzea prin cască, iar artistul a început să se sufoce. Cei din jur i-au scos casca, iar Dalí și-a continuat apariția ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
În 1969, o fotografie făcută la ieșirea dintr-o stație de metrou din Paris l-a arătat ținând în lesă un furnicar uriaș. Presa a crezut că este încă un animal exotic al artistului, însă scena a fost, după toate aparențele, o apariție regizată, iar animalul a fost probabil împrumutat de la o grădină zoologică. Unii comentatori au văzut în gest o aluzie la André Breton, poreclit „Le Tamanoir”, adică furnicarul, de către prietenii suprarealiști. Tot în 1969, Dalí a desenat sigla bomboanelor Chupa Chups, care se folosește și astăzi.
Somnul cu cheia în mână
Printre obiceiurile lui Dalí, cel mai discutat azi este felul în care dormea ca să lucreze. În cartea „50 Secrets of Magic Craftsmanship”, apărută în 1948, el descrie un „somn cu cheia”. Artistul se așeza într-un fotoliu tare, lăsa capul pe spate și ținea o cheie grea între degete, deasupra unei farfurii întoarse pe podea. Când adormea, mușchii se relaxau, cheia cădea, iar zgomotul îl trezea.
