În cei aproape 40 de ani ai dictaturii lui Francisco Franco (1939-1975), femeile căsătorite din Spania au trăit sub tutela legală a soților. Pentru a lucra, a semna un contract, a deschide un cont sau a-și administra bunurile, aveau nevoie de permisiunea bărbatului, iar divorțul, anticoncepția și adulterul erau interzise sau pedepsite penal. Cea mai mare parte a acestor reguli a dispărut abia între 1975 și 1981, odată cu tranziția la democrație.
Licența maritală: permisiunea soțului pentru aproape orice
Pilonul acestui sistem era așa-numita „licencia marital”. Codul Civil spaniol prevedea că soțul trebuie să-și protejeze soția, iar aceasta să-l asculte. Bărbatul era reprezentantul legal al femeii, care nu putea, fără acordul lui, să se prezinte în instanță, să cumpere sau să vândă bunuri ori să încheie contracte.
Domiciliul conjugal era definit drept „casa soțului”, iar femeia era obligată să-l urmeze oriunde acesta își stabilea reședința. În regimul bunurilor comune, administrarea și dispunerea aparțineau tot bărbatului.
Soția avea nevoie de autorizația soțului și pentru a semna un contract de muncă sau pentru a desfășura activități comerciale. Mai mult, legislația muncii permitea ca soțul să încaseze el însuși salariul femeii. Licența maritală a fost eliminată prin Legea 14/1975 din 2 mai 1975, cu câteva luni înainte de moartea dictatorului.
„Eliberarea” femeii căsătorite de la fabrică
Regimul a încurajat activ retragerea femeilor de pe piața muncii. Fuero del Trabajo, legea fundamentală a muncii adoptată în 1938, în plin Război Civil, promitea că statul va „elibera” femeia căsătorită de atelier și de fabrică. În practică, multe regulamente de muncă impuneau ca femeile să-și părăsească locul de muncă la căsătorie, iar statul le oferea o zestre celor care renunțau la slujbă când se căsătoreau.
Unele profesii le erau închise femeilor. Ele nu puteau deveni judecătoare sau procuroare, interdicție ridicată abia în 1966. O lege din 1961 privind drepturile politice, profesionale și de muncă ale femeii a atenuat o parte din restricții, dar a menținut numeroase excepții. Diferențele de salariu dintre femei și bărbați erau frecvente și acceptate de reglementările vremii.
Căsătoria, divorțul și adulterul
Regimul a desființat în 1939 căsătoria civilă și legea divorțului adoptată de Republică în 1932, declarând nule divorțurile deja pronunțate. Spaniolii au putut divorța din nou abia după Legea 30/1981.
