Internațional

Coreea de Sud: pubele inteligente taxează mâncarea aruncată

Pubele inteligente din Coreea de Sud cântăresc mâncarea aruncată și o taxează după greutate. Cum funcționează sistemul și ce rezultate a dat.

de Erika Badea · · Asistat de AI

Trei pubele pentru resturi alimentare, fiecare cu cititor de card și afișaj digital, pe insula Jeju din Coreea de Sud
Trei pubele pentru resturi alimentare, fiecare cu cititor de card și afișaj digital, pe insula Jeju din Coreea de Sud

În multe ansambluri de locuințe din Coreea de Sud, pubelele inteligente pentru resturi alimentare identifică gospodăria printr-un card, cântăresc fiecare depunere și transmit datele către sistemul care calculează taxa de colectare. Cu cât o familie aruncă mai puțin, cu atât plătește mai puțin.

Sistemul funcționează de peste un deceniu și face parte dintr-un model mai larg de gestionare a deșeurilor alimentare. Potrivit datelor ministerului sud-coreean al climei, energiei și mediului, citate de The Guardian într-un reportaj din decembrie 2025, țara a reciclat 96,8% din cele 4,81 milioane de tone de deșeuri alimentare generate în 2023.

Cum funcționează pubela cu card

Locatarul apropie cardul de cititorul pubelei, capacul se deschide, iar resturile sunt golite în recipient. Un ecran afișează apoi greutatea depusă, iar cantitatea se înregistrează. Tehnologia folosită se numește RFID, adică identificare prin unde radio, și leagă fiecare depunere de o gospodărie, chiar dacă pubela este folosită de mai multe familii din același ansamblu.

În Seul, taxa este de 130 de woni pe kilogram, mai puțin de 10 eurocenți, și se adaugă automat la cheltuielile lunare de întreținere, relatează The Guardian. Pubelele cu cântar nu sunt însă singura soluție. În alte zone se folosesc saci speciali, plătiți în avans, sau recipiente comune, în funcție de organizarea locală.

Cât de răspândite sunt pubelele RFID

Aparatele au apărut la începutul anilor 2010. Astăzi, 150.738 de unități deservesc 8,54 milioane de gospodării din apartamente, în 186 dintre cele 229 de municipalități ale țării. În Seul funcționează 27.289 de unități, care acoperă 81,6% dintre locatarii din blocuri. În casele individuale, sistemul este mult mai rar întâlnit: doar aproximativ 4% dintre ele îl folosesc, potrivit JoongAng Daily.

Obiceiul de a plăti pentru deșeuri nu este nou în țară. Taxarea gunoiului prin saci oficiali există la nivel național din 1995, iar depozitarea mâncării la groapa de gunoi este interzisă din 2005.

Ce schimbă taxarea în gospodării

Datele orașului arată o scădere. De la introducerea sistemului în tot Seulul, în 2013, cantitatea de deșeuri alimentare a scăzut cu 23,9% în zece ani, de la 3.181 la 2.419 de tone pe zi. Într-un studiu realizat în cinci blocuri din capitală, reducerea medie a fost de 51%, iar în orașul Siheung autoritățile raportează o scădere de 41% în clădirile care au adoptat tehnologia.

Mâncarea conține multă apă, circa 80%, potrivit Forumului Economic Mondial, așa că mulți locatari storc sau scurg resturile înainte de a le arunca, pentru a plăti mai puțin. O locatară din Seul a spus pentru The Guardian că, atunci când familia lasă mâncare în farfurii, gătește mai puțin data viitoare.

Din 2026, orașul adaugă și un stimulent. Gospodăriile cu pubele RFID primesc 1.000 de puncte pentru simpla participare. Cele care reduc cantitatea cu 10 până la 30% față de aceeași perioadă a anului precedent pot primi până la 5.000 de puncte, echivalentul a circa 5.000 de woni, potrivit administrației orașului. Punctele pot fi folosite pentru plata taxelor sau a cheltuielilor de întreținere.

Drumul resturilor după colectare

Separarea corectă este esențială. Oasele, scoicile, cojile tari și semințele mari de fructe nu intră în categoria deșeurilor alimentare, pentru că centrele de procesare nu le pot prelucra, a explicat un angajat al unui centru din Seul pentru Korea Times. Regulile pot diferi de la un district la altul, potrivit ghidurilor locale.

La centrul din districtul Gangdong, construit sub pământ pentru a limita mirosurile, deșeurile sunt mărunțite, iar metalul și plasele de ceapă sunt scoase. Masa este apoi presată pentru a elimina apa, iar lichidul ajunge în digestoare anaerobe. Biogazul rezultat alimentează uscarea și sistemele de control al mirosurilor. Solidele rămase, circa 10% din volumul inițial, sunt uscate și transformate în hrană pentru găini, vândută în țară și exportată.

La nivel național, aproximativ 42% din deșeurile alimentare reciclate devin hrană pentru animale, 33% compost și 16% biogaz, arată cifrele citate de The Guardian.

Costuri și limite ale sistemului

Sistemul are și costuri. Finanțarea guvernamentală pentru instalarea aparatelor s-a încheiat în 2014, așa că administrațiile locale trebuie să le plătească singure. Unele municipalități mai mici au raportat întârzieri din cauza bugetelor. Aparatele din generațiile mai vechi s-au confruntat și cu coroziunea, din cauza sării din mâncarea coreeană.

Seulul vrea să meargă mai departe: și-a propus să reducă deșeurile alimentare cu 20% până în 2030, față de nivelul din 2019, și să extindă pubelele RFID la 90% dintre ansamblurile de locuințe. Potrivit The Guardian, modelul funcționează pentru că reunește mai multe măsuri: interzicerea depozitării la groapă, reciclarea obligatorie, măsurarea precisă și instalații de procesare dedicate, construite pe parcursul a trei decenii.

La noi, Semnal a relatat despre cum Bucureștiul separă resturile alimentare de gunoiul menajer și despre două termene de etichetare pentru combaterea risipei alimentare.

DistribuieFacebookXWhatsApp

Articole înrudite

Comentarii

Nu există comentarii la acest articol.