Misiunea ONU din Sahara Occidentală, cunoscută după acronimul MINURSO, a rămas fără mandat la miezul nopții dintre sâmbătă, 31 octombrie, și duminică, după 35 de ani de prezență în teritoriul disputat. Duminică a început lichidarea ei, iar secretarul general António Guterres a transmis că plecarea căștilor albastre nu anulează dreptul populației din Sahara Occidentală la autodeterminare.
Un veto pentru o singură literă
Soarta misiunii s-a decis vineri, la New York. Consiliul de Securitate a avut pe masă două proiecte de rezoluție și nu a adoptat niciunul. Textul american a strâns 11 voturi favorabile, dar a căzut sub veto-ul Rusiei, în timp ce trei state, printre care China și Pakistanul, s-au abținut.
Miza părea mică, însă ascundea o schimbare de fond. Proiectul Washingtonului scotea din numele misiunii litera „R”, de la referendum, adică tocmai promisiunea cu care fusese creată. Delegatul american a spus după vot că rezoluția ar fi urnit un conflict vechi de jumătate de secol și că actuala stare de lucruri nu mai poate fi acceptată. Reprezentantul Rusiei a replicat că textul impunea o soluție unilaterală și și-a descris votul drept un „veto salvator”.
Moscova a venit apoi cu propria variantă, o prelungire a mandatului până la 31 octombrie 2027. Doar Rusia, China și Somalia au votat pentru, Statele Unite au votat împotrivă, iar ceilalți 11 membri s-au abținut. Fără cele nouă voturi necesare, misiunea a intrat în ultimele ei ore.
Ce lasă în urmă misiunea
MINURSO avea sediul la Laayoune, nouă baze de observare și un birou de legătură la Tindouf, în Algeria. Patru dintre baze se aflau la vest de bermă, zidul de nisip care desparte zona controlată de Maroc de cea ținută de Frontul Polisario, iar cinci la est. Potrivit ONU, misiunea număra în jur de 200 de civili, observatori militari și ofițeri din peste 35 de țări.
Lichidarea este condusă de o echipă redusă a Departamentului ONU pentru Sprijin Operațional. Echipamentele statelor care au trimis militari se întorc acasă, iar bunurile organizației urmează să fie predate sau scoase din uz. Guterres le-a cerut tuturor părților să coopereze, astfel încât procesul să se încheie ordonat și cât mai repede.
Secretarul general a mulțumit personalului și reprezentantului său special, Alexander Ivanko, care a condus misiunea după reluarea ostilităților din 2020. El a adus un omagiu celor 20 de membri ai MINURSO care și-au pierdut viața în acești 35 de ani. Procesul politic continuă totuși pe hârtie, pentru că trimisul personal al lui Guterres, Staffan de Mistura, își păstrează mandatul.
Rabatul sărbătorește, Algerul regretă
Marocul a salutat deznodământul încă de vineri seara. Cabinetul regal a numit neprelungirea mandatului un pas important spre închiderea definitivă a dosarului la ONU. Tot el a cerut ca personalul, vehiculele, echipamentele și însemnele misiunii să părăsească în zilele următoare ceea ce Rabatul numește provinciile sale sudice. Autoritățile marocane vor ca subiectul să dispară și de pe agenda Consiliului de Securitate și anunță demersuri similare în alte organisme ale ONU.
Ministrul de Externe Nasser Bourita a declarat sâmbătă, într-un interviu acordat postului 2M, că veto-ul rusesc nu a fost o surpriză și că referendumul nu mai este o opțiune reală. Bourita a insistat că Marocul respectă în continuare armistițiul din 1991, pe care îl consideră un angajament politic și juridic, independent de prezența ONU.
Algeria, principalul susținător al Frontului Polisario, și-a exprimat regretul. La New York, delegatul algerian a vorbit despre un „eșec al Consiliului de Securitate” și a amintit că țara sa găzduiește de decenii refugiații sahrawi din taberele de la Tindouf. Polisario cere în continuare organizarea referendumului promis în 1991.
Un armistițiu fără martori
Guterres s-a declarat îngrijorat de situația de securitate din întregul teritoriu și de riscul unei escaladări. El le-a cerut părților să dea dovadă de „maximă reținere” și să evite orice gest care ar putea tensiona și mai mult regiunea. Organizații umanitare citate de Al Jazeera avertizează că dispariția misiunii poate reaprinde disputa.
Temerea nu vine din senin. Armistițiul intrat în vigoare în septembrie 1991 a fost declarat încheiat de Polisario în noiembrie 2020, după ce armata marocană a redeschis punctul de trecere Guerguerat, blocat de susținători ai mișcării. Până sâmbătă, observatorii ONU erau singurul mecanism internațional care urmărea situația de-a lungul bermei.
35 de ani în așteptarea unui vot
Fostă colonie spaniolă, Sahara Occidentală este disputată din 1975 între Maroc, care controlează cea mai mare parte a teritoriului, și Frontul Polisario, susținut de Algeria. MINURSO a fost înființată prin rezoluția 690 din 1991, pe baza unui plan acceptat de ambele tabere în 1988. Acesta prevedea un referendum în care locuitorii să aleagă între independență și integrarea în Maroc, vot care nu a fost organizat niciodată.
În 2007, Marocul a propus un plan de autonomie sub suveranitatea sa, iar sprijinul internațional pentru această variantă a crescut constant. Acum un an, Consiliul de Securitate adopta rezoluția 2797, care cerea negocieri pe baza planului marocan de autonomie. Potrivit cabinetului regal, peste două treimi dintre statele membre ONU susțin astăzi această soluție.
Teritoriul rămâne însă pe lista ONU a teritoriilor neautonome, iar statutul său juridic nu s-a schimbat odată cu plecarea misiunii. După 35 de ani, ONU își strânge steagurile din deșert fără ca urnele promise în 1991 să fi fost vreodată deschise.
