Marți, 3 noiembrie, Comisia Europeană a prezentat la Bruxelles noi ghiduri de pregătire pentru situații de urgență și a reluat o idee pe care o știm deja: fiecare casă ar trebui să aibă un kit de urgență pentru primele 72 de ore. Le-a anunțat comisarul european pentru egalitate, pregătire și gestionarea crizelor, Hadja Lahbib, la Forumul european al protecției civile.
Dacă ai senzația că ai mai citit asta, nu te înșeli. Și, ca în septembrie, prima mea reacție a fost aceeași: stai puțin, de ce insistă?
Orientările nu sunt obligatorii. Dar merită să vedem ce s-a adăugat de data aceasta.
De unde pornește totul
Comisia a lansat recomandarea celor 72 de ore în martie 2025, în Strategia europeană de pregătire. Despre contextul ei, inclusiv despre cerințele NATO, am scris în „Ce ne cer, de fapt, NATO și UE să facem”.
Acum recomandarea nu mai stă singură. Face parte dintr-un set mai larg, adresat autorităților naționale, regionale și locale, care ar trebui să îl includă în planurile lor de urgență. Potrivit France 24, ghidurile se bazează pe patru direcții: autosuficiența timp de 72 de ore, pregătirea incluzivă pentru persoanele cu dizabilități, comunicarea riscurilor și educația.
Kitul rămâne la fel de simplu: apă potabilă, alimente, medicamente și bani lichizi. Comisia mai recomandă un rucsac pentru o evacuare rapidă, un plan de familie și câteva deprinderi de bază, precum primul ajutor sau gătitul fără electricitate.
Gătitul fără electricitate. După pana de curent din 28 aprilie 2025 care a paralizat Spania și Portugalia, nu mai sună deloc teoretic.
Comisia argumentează că un astfel de kit reduce presiunea asupra serviciilor de urgență și permite ca ajutorul să ajungă la cei care au cea mai mare nevoie de el. Primele ore după o catastrofă sunt, de regulă, cele în care presiunea este maximă.
Sirenele și copiii
Partea care m-a oprit cel mai mult este cea despre școli.
Comisia propune ca pregătirea pentru urgențe să intre în învățământul preșcolar și primar, prin activități adaptate vârstei și formare pentru cadrele didactice. Nu este vorba despre o materie nouă, iar activitățile nu trebuie să provoace frică sau anxietate. Ghidurile propun și evaluarea nivelului de pregătire al copiilor.
Lahbib a spus că a ști ce faci atunci când sună sirenele ar trebui să fie la fel de firesc ca învățatul înotului.
Mă gândesc imediat la Edy. Cum îi explici unui copil ce să facă atunci când sună o sirenă, fără să-i iei liniștea? Ghidurile stabilesc direcția: fără frică și fără anxietate. Cum arată asta concret într-o clasă vor decide autoritățile și școlile din fiecare țară.
Alerte pe care le poate auzi oricine
Un capitol separat se referă la persoanele cu dizabilități. Comisia cere ca alertele, planurile de evacuare, adăposturile și transportul să țină cont de nevoile lor. Sugerează planuri individuale care să includă asistență, medicamente sau dispozitive de sprijin.
Persoanele cu dizabilități și organizațiile care le sprijină ar trebui să participe la elaborarea măsurilor, inclusiv prin exerciții de simulare. Echipele de primă intervenție ar trebui să fie mai bine instruite.
Este genul de detaliu la care nu ne gândim până nu ne atinge direct. O alertă pe care nu o poți auzi, vedea sau înțelege nu este o alertă pentru toată lumea.
Al patrulea capitol privește comunicarea. Autoritățile ar trebui să ofere informații clare, accesibile și de încredere înainte, în timpul și după o criză, pe mai multe canale, și să limiteze efectul dezinformării. După ce am văzut în septembrie pe Facebook, nu mi se pare deloc un punct banal.
O zi în calendar
Lahbib a anunțat că va propune Parlamentului European și statelor membre ca 23 octombrie să devină Ziua Pregătirii în Uniunea Europeană, cu prima ediție în 2027. Data marchează aniversarea înființării, în 2001, a Mecanismului de protecție civilă al UE, care coordonează ajutorul dintre țări în caz de dezastre.
Propunerea răspunde parțial recomandărilor unui panel de 150 de cetățeni europeni, reunit între martie și mai 2026, care a cerut o Săptămână europeană a pregătirii.
Deci, de ce insistă?
Comisia spune că crizele sunt tot mai frecvente și mai complexe. Lahbib a vorbit despre fenomene meteorologice extreme, conflicte armate, atacuri informatice și sabotaje. Potrivit France 24, tema a căpătat greutate pe fondul sabotajelor și al actelor ostile din Europa, de la perturbări în aeroporturi la încălcări teritoriale.
Comisia a aprobat și o recomandare privind continuitatea activității și testele de rezistență pentru punctele naționale de contact ale Mecanismului de protecție civilă. Potrivit lui Lahbib, mecanismul a fost activat de peste 60 de ori în ultimul an, de zece ori mai des decât în primii ani.
Mie mi-a rămas în minte o singură frază a comisarului: „Vrem să fim vigilenți, nu alarmați; pregătiți, nu speriați.”
Ghidurile nu creează obligații pentru cetățeni. În România, platforma oficială fiipregatit.ro oferă deja recomandări pentru kitul de urgență.
Nu citesc aici un anunț de război. Citesc un anunț despre rucsaci, sirene, școli și alerte pe care să le poată auzi toată lumea. Iar dacă, după aprilie 2025, cineva încă se întreabă de ce insistă Bruxelles-ul, poate că răspunsul este mai simplu decât pare: pentru că, atunci când se întâmplă ceva, primele ore contează.
Surse: Infobae, France 24. Foto: Roger Brown / Pexels.
