Editat de Asociația Română pentru Transparență Decizională - organizație nonprofit
Internațional

Cât de probabil este un atac iranian în România?

O expertă în Orientul Mijlociu explică de ce un atac iranian asupra României sau Bulgariei este extrem de improbabil, în ciuda titlurilor alarmiste din presă.

de Dana Mateescu · · Asistat de AI ·

Avion militar pe pistă, imagine ilustrativă legată de tensiunile din regiune
Avion militar pe pistă, imagine ilustrativă legată de tensiunile din regiune

Un articol al Financial Times despre posibile ținte militare americane din Europa, inclusiv din România și Bulgaria, a alimentat rapid o dezbatere publică despre riscul unui atac iranian în regiune.

Ioana Constantin-Bercean, expertă în Orientul Mijlociu și autoare a unei cărți despre diplomația nucleară legată de Iran, explică pentru Adevărul de ce un asemenea scenariu este, în opinia sa, extrem de puțin probabil.

De unde a pornit alarma?

Potrivit informațiilor citate în presă, forțele iraniene ar fi evaluat posibile lovituri asupra unor obiective americane din sud-estul Europei, printre care baza aeriană Bezmer din Bulgaria, folosită recent de avioane-cisternă ale SUA, și o bază britanică din Cipru, care a fost deja vizată de o dronă în luna martie. România a primit un avertisment separat încă din martie, când purtătorul de cuvânt al diplomației iraniene a transmis că punerea bazelor militare românești la dispoziția SUA ar fi privită de Teheran drept o formă de participare la o agresiune împotriva Iranului.

Ca reacție la informațiile privind Bulgaria, autoritățile de la Sofia au întărit securitatea la baza Bezmer, iar NATO a transmis un mesaj ferm de descurajare. Secretarul general al Alianței, Mark Rutte, i-a confirmat premierului bulgar Rumen Radev că un eventual atac iranian asupra teritoriului bulgar ar fi tratat drept un atac asupra întregii Alianțe, în baza principiului apărării colective de la Articolul 5.

Cum se explică diferența dintre state?

Constantin-Bercean atrage atenția că discuția publică din România s-a concentrat pe partea alarmistă a informațiilor din presa internațională, ignorând nuanțele legate de poziția diferitelor state europene. În timp ce România și Bulgaria au permis utilizarea unor baze de către forțele americane în contextul tensiunilor cu Iranul, alte state precum Spania, Italia, Elveția, Austria, Franța sau Portugalia fie au refuzat, fie au condiționat strict o astfel de cooperare, în timp ce țările nordice au preferat un profil mai discret, evitând o aprobare directă și unilaterală.

De ce apar titlurile alarmiste?

Experta explică apariția unor astfel de titluri prin logica economică a industriei media, care se bazează adesea pe conținut emoțional și dramatic pentru a atrage atenția publicului într-un spațiu digital aglomerat. În opinia sa, articolul din Financial Times a urmărit mai degrabă o funcție de avertizare și sensibilizare a opiniei publice, o strategie pe care o compară cu tehnici similare folosite în trecut, în special în perioada negocierilor privind acordul nuclear cu Iranul din 2015.

Șansele unui atac direct asupra României sau Bulgariei

În privința probabilității unui atac iranian direct asupra unui stat membru NATO, Ioana Constantin-Bercean este categorică: un astfel de gest ar schimba fundamental natura conflictului și ar atrage Europa direct în război, motiv pentru care îl consideră extrem de improbabil. Ea menționează că, deși la începutul conflictului unele rachete și drone au ajuns în Turcia și Cipru, acele episoade s-au încheiat fără o escaladare majoră, iar vocile agresive din structurile de putere de la Teheran promovează, în opinia sa, un raționament fragil și o strategie pierzătoare pe termen mediu și lung.

Experta subliniază și că relația diplomatică dintre Bulgaria și Iran rămâne una activă, cu programe de schimb educaționale și culturale, ceea ce arată, spune ea, că Teheranul nu își permite un conflict direct cu statele europene.

Ce urmărește, de fapt, Teheranul?

Ioana Constantin-Bercean consideră că articolele din presa internațională de mare calibru pe acest subiect nu apar întâmplător, având în vedere că unul dintre autorii materialului din Financial Times este corespondent chiar din Teheran. În opinia sa, astfel de materiale funcționează adesea ca un canal indirect prin care regimul iranian transmite mesaje către NATO, iar reacțiile occidentale la aceste articole reprezintă, de fapt, răspunsuri adresate direct conducerii de la Teheran, nu doar comentarii pe marginea unui text jurnalistic.

DistribuieFacebookXWhatsApp

Articole înrudite

Comentarii

Nu există comentarii la acest articol.