Bilanțul crizei migratorii de la Ceuta a depășit 80 de morți, dar cifra exactă diferă în funcție de cine o comunică: Guvernul spaniol a ridicat duminică numărul victimelor la 72, sursele funerare vorbesc despre 79 de cadavre recuperate, iar executivul orașului autonom, condus de Juan Jesús Vivas, a contabilizat 88 de decese. Marocul a confirmat separat 11 victime pe teritoriul propriu. Niciuna dintre cifre nu este definitivă: scafandrii Grupului Special de Activități Subacvatice (GEAS) al Jandarmeriei spaniole estimează că în adâncuri se mai află cel puțin cincisprezece corpuri, blocate în zone greu accesibile.
Trei cifre pentru aceeași tragedie
Divergența are explicații tehnice, dar a devenit ea însăși subiect politic. Cifra guvernamentală de 72 acoperă doar decesele confirmate oficial, după verificări. Sursele funerare numără corpurile efectiv recuperate din apă și transportate la morgă, de unde totalul de 79. Cifra orașului autonom, 88, este cea mai mare și corespunde numărului de cadavre aflate în custodia morgii improvizate.
Corpurile recuperate pe partea spaniolă sunt duse la fostul Spital Militar, o clădire municipală care păstrează o sală de autopsii, transformată în morgă provizorie după intrarea masivă de joia trecută. Instalația a fost amenajată pentru până la 200 de cadavre, iar accesul persoanelor neautorizate este blocat: zona în care lucrează jandarmii, militarii și medicii legiști este ascunsă în spatele unui zid. Serviciul de Criminalistică al Jandarmeriei ridică amprente și probe ADN contra cronometru, înainte ca degradarea corpurilor să facă identificarea imposibilă.
Evoluția bilanțului arată cât de lent s-a conturat dimensiunea reală a tragediei. Cifrele de mai jos sunt totaluri cumulate, nu recuperări zilnice care se adună una peste alta: 64 de cadavre scoase din apă până joi, 67 până vineri, apoi șapte corpuri noi sâmbătă și încă cinci descoperite ulterior în zona Tarajal, ceea ce duce recuperările la 79. Decesele s-au produs în principal prin înec și prin strivire în apă, în timpul unei avalanșe umane fără precedent la frontiera de sud. Mulți dintre morți erau tineri care încercau să ocolească digul de la Tarajal pentru a ajunge pe țărm.
Primul bilanț marocan
După zile de tăcere oficială, Rabatul a comunicat propriile cifre: 11 morți pe teritoriul marocan, dintre care zece prin înec și unul în urma unei căderi într-o zonă stâncoasă din apropierea Ceutei. Ministerul de Interne marocan susține că aproximativ 40.000 de persoane s-au îndreptat spre frontiera cu Ceuta și alte 1.135 spre Melilla.
În același comunicat, Marocul își apără gestionarea crizei, invocând o abordare „proactivă și integrală”, cu întărirea supravegherii terestre și maritime, și atribuie evenimentele unei combinații de factori: dezinformarea propagată în mediul online, activitatea rețelelor de trafic de persoane și interpretările eronate ale unor hotărâri judecătorești spaniole privind returnările la frontieră. Parchetul marocan a deschis o anchetă pentru stabilirea responsabilităților.
Amploarea dezastrului a depășit infrastructura orașului: autoritățile au fost nevoite să amenajeze spații suplimentare pentru păstrarea cadavrelor, o măsură excepțională pentru o localitate care nu dispunea de capacitatea necesară.
Cifrele valului
În cele zece zile dinaintea evenimentului, aproximativ 1.500 de persoane ajunseseră înot la Ceuta dinspre Maroc — o presiune care depășise deja capacitatea serviciilor publice. Joi însă, situația s-a schimbat radical: aproximativ 50.000 de persoane au trecut frontiera, iar unele estimări urcă cifra spre 60.000.
Avertismentele care nu au fost urmate de măsuri
Criza nu a venit fără semnale. La 24 iulie, asociația profesională Independientes de la Guardia Civil (IGC) descria într-un comunicat o situație dificilă pentru agenții din Ceuta, din cauza creșterii intrărilor pe mare, personalul fiind „complet depășit”. La 27 iulie, Delegația Guvernului declara starea de urgență, după peste o mie de intrări într-o singură săptămână.
Potrivit publicației El Cierre Digital, care citează surse apropiate serviciilor de informații, CNI monitoriza de luni de zile rețelele de traficanți și ar fi avertizat Guvernul cu două luni înainte că se pregătea o mobilizare masivă spre frontiera ceutană. Ministrul de interne Fernando Grande-Marlaska a negat însă existența oricărui raport de informații privind pregătirea valului — deși poziția oficială a Executivului este că mafiile au organizat operațiunea timp de săptămâni. Contradicția a deschis o falie între Ministerul de Interne și cel al Apărării în privința gestionării crizei.
Ce este CNI
Centro Nacional de Inteligencia este serviciul de informații al Spaniei, înființat prin Legea 11/2002 ca succesor al CESID, structura moștenită din perioada tranziției postfranchiste. Spre deosebire de România, unde atribuțiile sunt împărțite între SRI și SIE, spaniolii le-au comasat într-o singură agenție: CNI acoperă atât informațiile externe, cât și contraspionajul, antiterorismul, securitatea cibernetică și protecția informațiilor clasificate.
Instituția este subordonată Ministerului Apărării, dar are atribuții civile. Măsurile care afectează drepturi fundamentale — interceptări sau pătrunderea în domiciliu — trebuie autorizate în prealabil de un magistrat al Tribunalului Suprem, așa-numitul „judecător al CNI”, iar controlul parlamentar se exercită prin comisia pentru secrete oficiale.
Distincția contează pentru înțelegerea disputei actuale: miza nu este ce a făcut CNI, ci ce a raportat. Dacă avertismentul a existat, problema devine una politică — informația a fost disponibilă, dar nu s-a transformat în măsuri. Conflictul are și o a doua dimensiune, instituțională: informațiile militare sunt gestionate de o structură separată, CIFAS, centrul de informații al Forțelor Armate, iar tensiunea dintre Interne și Apărare pornește tocmai de la întrebarea care dintre ele a știut și cui a comunicat.
Factorul juridic
Un al doilea element intrase deja în ecuație. O serie de hotărâri judecătorești, ultima a Tribunalului Suprem, au limitat respingerile imediate la frontieră pentru migranții care ajung pe mare: cine sosește înot nu mai poate fi returnat pe cale excepțională, ci doar prin procedura ordinară, cu toate garanțiile aferente. După aceste decizii, Jandarmeria din Ceuta a încetat returnările imediate, la ordinul ministerului.
Asociația profesională Asociación Unificada de Guardias Civiles (AUGC) a reclamat că agenții au rămas astfel „fără acoperire legală”. Instanța lăsase totuși deschisă o portiță: dacă ar fi instalate elemente de contenție maritime, respingerea imediată pe mare ar redeveni aplicabilă. Această variantă nu a fost explorată.
Trebuie precizat că jandarmii spanioli nu au drept de sindicalizare — statutul lor militar îi exceptează, potrivit Legii organice 11/1985, iar Tribunalul Suprem a respins în 2016 tentativa AUGC de a constitui un sindicat. Reprezentarea profesională se face exclusiv prin asociații recunoscute legal.
O reacție considerată tardivă
Întărirea dispozitivului anunțată de Marlaska în cursul săptămânii s-a tradus, în practică, prin treizeci de jandarmi suplimentari și o ambarcațiune care s-a defectat două zile mai târziu. Armata a fost mobilizată abia după ce mii de oameni trecuseră deja frontiera, deși Adunarea din Ceuta — cu toate grupurile politice reunite — ceruse mai devreme mijloace suplimentare și activarea Armatei. Opoziția a calificat răspunsul drept „tardiv și insuficient”, iar președintele orașului autonom, Juan Jesús Vivas, a regretat public întârzierea.
Surse din Jandarmerie au fost mai dure: Guvernul știa de mult că scenariul se putea declanșa, iar soluțiile au venit, ca de obicei, târziu, când mijloacele polițienești ale orașului erau deja blocate.
Apărarea Guvernului
Marlaska a susținut, într-o conferință de presă la Ceuta, că toate resursele disponibile au fost mobilizate din primul moment, enumerând trimiterea de efective suplimentare de Poliție Națională și Jandarmerie, sprijinul Armatei și desfășurarea de mijloace maritime și aeriene. Ministrul a calificat evenimentele de joi drept un atac la adresa integrității teritoriale a Spaniei și a plasat lupta împotriva rețelelor de trafic de persoane în centrul răspunsului guvernamental.
El a insistat că, datorită cooperării cu Marocul, situația a fost „aproape în totalitate” inversată în 24 de ore, evitând să acuze autoritățile de la Rabat de lipsă de control. Pedro Sánchez a mers pe aceeași linie, afirmând că dialogul cu Marocul a fost constant și rezonabil, spre deosebire de criza din 2021. Agenții spanioli de pe teren nu împărtășesc această percepție și reclamă o „neglijență” marocană în primele ore, care ar fi permis situației să atingă proporțiile de mai târziu.
Vineri și sâmbătă, Jandarmeria, Poliția Națională și Armata au canalizat returnarea celor care trecuseră frontiera. Dispozitivul, a precizat ministrul, va fi menținut atât timp cât este necesar.
Situația pe teren, la trei zile după
Criza umanitară continuă. Peste o mie de migranți rămân fără apă pe plaja Trampolín și în jurul centrului CETI, iar în tabăra improvizată de acolo se semnalează bătăi pentru mâncare după zile fără hrană. Delegatul Guvernului a admis că orașul este în continuare depășit de situație. Ministrul apărării, Margarita Robles, s-a desprins de discursul oficial conciliant printr-un avertisment direct adresat Rabatului: Ceuta și Melilla nu se ating.
