Organizația Mondială a Sănătății a declarat duminică drept urgență de sănătate publică de importanță internațională epidemia de Ebola care a izbucnit în nord-estul Republicii Democratice Congo. Bilanțul a urcat la 87 de morți și 246 de cazuri suspecte, iar virusul a trecut deja granița în Uganda. Cele mai îngrijorătoare sunt două detalii: tulpina identificată nu are vaccin aprobat, iar specialiștii cred că epidemia circula necontrolat de săptămâni înainte de a fi descoperită.
Focarul a fost anunțat oficial vineri, 15 mai 2026, de Africa CDC, după ce autoritățile din provincia Ituri au raportat un val neobișnuit de cazuri de febră hemoragică în zonele sanitare Mongwalu și Rwampara. Analizele genomice au confirmat că virusul aparține speciei Bundibugyo — o tulpină rară de orthoebolavirus, distinctă de varianta Zaire care a provocat majoritatea epidemiilor majore din Africa.
De ce este această epidemie diferită
Din cele aproximativ 17 epidemii de Ebola pe care RD Congo le-a înregistrat din 1976, doar una nu a fost cauzată de tulpina Zaire. Diferența contează enorm: vaccinul rVSV-ZEBOV (Ervebo), folosit cu succes în epidemia din 2018-2020, oferă protecție specifică împotriva tulpinii Zaire, dar nu și împotriva Bundibugyo. Pentru această variantă, nu există în prezent niciun vaccin licențiat și niciun stoc global pregătit pentru intervenție rapidă — situație care exclude campaniile de vaccinare de urgență folosite în alte focare recente.
Rata mortalității observată în acest focar — peste 35% dintre cazurile suspecte — este consistentă cu epidemiile anterioare de Bundibugyo. Din cele 20 de probe trimise pentru analize de laborator, 13 au fost confirmate pozitiv, iar patru dintre pacienții confirmați au decedat.
Răspândire nedetectată și caz transfrontalier
Indiciul cel mai îngrijorător pentru epidemiologi nu este numărul actual de cazuri, ci ritmul descoperirii lor. Faptul că un focar important a apărut „gata format", cu zeci de morți raportate înainte de confirmarea oficială, sugerează că transmisia comunitară a avut loc timp de săptămâni, poate luni, fără ca sistemele de supraveghere să sesizeze. În aceste condiții, identificarea contactelor și izolarea cazurilor devin mult mai dificile.
Primul caz raportat în afara granițelor a fost confirmat pe 14 mai în Uganda: un bărbat congolez de 59 de ani a decedat la Kampala după ce a călătorit cu transportul public din RD Congo, deja simptomatic. Trupul său a fost ulterior transportat înapoi peste graniță pentru înmormântare — un al doilea posibil eveniment de transmitere. Directorul general al Africa CDC, dr. Jean Kaseya, a declarat că persoana intrase în contact cu mai mulți călători pe traseu.
Context regional dificil
Provincia Ituri se află la peste 1.000 de kilometri de capitala Kinshasa, într-o regiune dificil de acoperit logistic, cu drumuri precare și o situație de securitate volatilă. Estul RD Congo este afectat de decenii de violență legată de grupările armate care își dispută controlul asupra zăcămintelor de minerale. Săptămâna trecută, un atac armat în aceeași provincie Ituri a făcut cel puțin 69 de morți, iar combaterea unei epidemii într-un astfel de context este o provocare suplimentară pentru echipele medicale.
Mongwalu este un oraș minier cu legături bune către restul țării, iar Bunia, capitala provinciei Ituri, și Rwampara sunt centre urbane cu populație mobilă — toate elemente care cresc riscul de extindere a focarului.
Răspuns internațional
OMS a alocat 500.000 de dolari din Fondul pentru Urgențe pentru a sprijini supravegherea, urmărirea contactelor, testarea de laborator și îngrijirea clinică. Directorul general Tedros Adhanom Ghebreyesus a precizat însă că epidemia „nu îndeplinește criteriile unei urgențe pandemice" și a recomandat statelor să nu închidă granițele.
Centrele americane pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) monitorizează situația și acordă asistență tehnică guvernelor din RD Congo și Uganda. Africa CDC a convocat o întâlnire de urgență cu autoritățile sanitare din RD Congo, Uganda și Sudan de Sud pentru coordonarea răspunsului transfrontalier și activarea protocoalelor regionale de izolare.
Pentru context istoric: cea mai mare epidemie de Ebola din lume a izbucnit în Africa de Vest între 2013 și 2016, soldându-se cu peste 28.000 de cazuri și 11.300 de morți. Epidemia din RD Congo din 2018-2020, cea mai gravă din istoria țării, a ucis aproape 2.300 de oameni. Riscul pentru Europa rămâne însă, conform OMS și autorităților sanitare britanice, foarte scăzut — istoric, transmiterea Ebola în afara Africii a fost limitată la cazuri izolate, în special personal medical infectat în timpul misiunilor umanitare.
