Penurie de medicamenteîn spitalele din Anglia poate apărea în doar câteva zile, după perturbările provocate de războiul din Iran și de blocarea rutelor maritime din Golf, avertizează șeful NHS England.
Lanțuri de aprovizionare sub presiune după blocajul din Golf
Directorul executiv al NHS England, Sir Jim Mackey, a spus că este „foarte îngrijorat” de situația medicamentelor și a altor materiale medicale, în condițiile în care Regatul Unit importă aproximativ 75% din medicamentele pe care le folosește. Întreruperea livrărilor a fost amplificată de închiderea Strâmtorii Hormuz și de tensiunile care afectează transportul global.
Declarația vine într-un moment în care sistemele de sănătate europene sunt deja vulnerabile. Prețurile la energie, lipsa unor ingrediente active și rutele logistice fragile au creat, în ultimii ani, un teren fertil pentru dezechilibre. Într-un asemenea cadru, o nouă penurie de medicamentenu mai este o ipoteză teoretică, ci un risc operațional care poate lovi rapid spitalele, farmaciile și depozitele centrale.
De ce contează Strâmtoarea Hormuz pentru sănătate
Strâmtoarea Hormuz este un punct critic nu doar pentru petrol și gaze, ci și pentru fluxurile industriale care alimentează producția farmaceutică. Dacă transportul este blocat sau încetinit, efectul se vede în lanț: materii prime mai greu de obținut, întârzieri la fabricație, apoi livrări amânate către distribuitori și spitale.
Sir Jim Mackey a explicat la LBC că unele produse pot lipsi în câteva zile, iar altele în câteva săptămâni. „Am mai avut câteva șocuri de aprovizionare în ultimele 12 până la 18 luni”, a spus el. Mesajul său arată cât de puțină marjă de siguranță mai există într-un sistem care funcționează aproape la limită.
NHS a creat deja o echipă specială care urmărește punctele de risc din lanțurile de aprovizionare. Problema este însă mai largă decât o simplă gestionare internă. Atunci când o mare parte din stocuri vine din import, orice blocaj regional poate declanșa o penurie de medicamenteîn lanț, chiar dacă cererea internă nu crește brusc.
Europa se uită la aceeași vulnerabilitate
Criza din Marea Britanie are ecou și în restul Europei. Uniunea Europeană a încercat în ultimii ani să reducă dependența de furnizori unici, mai ales după șocurile din pandemie și după problemele repetate cu antibioticele, tratamentele pediatrice sau medicamentele pentru boli cronice. Totuși, dependența de importuri rămâne mare, iar producția de substanțe active este concentrată în câteva state din afara UE.
Această vulnerabilitate este relevantă și pentru România. Deși piața locală este diferită de cea britanică, dependența de importuri, întârzierile logistice și lipsa unor stocuri tampon creează riscuri similare. În ultimii ani, pacienții români au simțit deja efectele unor lipsuri la medicamente uzuale, iar orice tensiune majoră pe rutele internaționale poate agrava problema.
Semnalul dat de farmacii
Asociația Independentă a Farmaciilor din Regatul Unit a spus că sectorul se confruntă cu o „furtună perfectă” de factori care agravează lipsurile. Potrivit organizației, farmaciile britanice depind puternic de importuri, în special din India și China, iar costurile la energie și tensiunile din Orientul Mijlociu afectează deja disponibilitatea ingredientelor brute.
Și Asociația Națională a Farmaciilor a transmis un semnal de alarmă. Henry Gregg a spus că, deocamdată, farmaciile nu văd lipsuri de medicamente direct legate de conflict, dar apar creșteri îngrijorătoare de preț. În sistemele de sănătate, astfel de scumpiri sunt adesea primul semn că urmează probleme mai mari.
Guvernul britanic a transmis că nu există, în prezent, raportări oficiale privind lipsuri de medicamente cauzate direct de conflictul din Orientul Mijlociu. Autoritățile spun însă că monitorizează atent situația. Diferența dintre aceste două mesaje este importantă: oficial, piața nu a cedat încă, dar presiunea crește, iar o penurie de medicamentepoate apărea înainte ca statistica să o confirme.
Ce înseamnă pentru România și pentru pacienți
Pentru România, episodul din Marea Britanie este un avertisment despre fragilitatea unei piețe medicale dependente de importuri și de transport rapid. În cazul unor medicamente esențiale, de la tratamente pentru boli cronice până la soluții folosite în spitale, întârzierile de câteva zile pot schimba complet modul în care sunt tratați pacienții.
România a avut deja episoade în care anumite medicamente au dispărut temporar din farmacii sau au ajuns cu întârzieri mari. Când apare o presiune suplimentară pe piața europeană, distribuitorii tind să prioritizeze piețele mai mari sau mai profitabile. Asta lasă statele mai mici, inclusiv România, mai expuse la rupturi de stoc.
Mai există și un alt risc: dacă prețurile cresc pe fondul tensiunilor geopolitice, unele produse pot deveni greu de adus pe piață. În sistemele de sănătate care negociază agresiv prețurile, cum este și cel britanic, furnizorii se retrag mai ușor. Efectul final este același: o penurie de medicamentecare începe la nivel de logistică și ajunge direct la pacient.
De ce nu poate fi ignorat semnalul
Criza actuală arată că sănătatea depinde de aceleași coridoare fragile ca energia și comerțul global. Dacă navele stau blocate, dacă asigurările cresc, dacă materiile prime întârzie, atunci spitalele nu mai primesc la timp ceea ce au nevoie. Iar sistemele publice de sănătate nu pot funcționa mult timp fără rezerve solide.
În Europa, discuția despre autonomie strategică nu mai poate ocoli medicamentele. Nu este vorba doar despre producție, ci și despre depozitare, diversificarea furnizorilor și contracte care să țină cont de crizele geopolitice. Fără aceste măsuri, fiecare conflict dintr-o zonă-cheie a lumii poate declanșa o nouă rundă de lipsuri în farmacii.
Pentru pacienți, concluzia este simplă: sistemul medical european a devenit mai sensibil la șocuri externe decât pare la prima vedere. Iar războiul din Iran arată încă o dată că lipsa de medicamente nu începe neapărat în spitale. Poate începe mult mai departe, pe o rută maritimă blocată sau într-un port închis din Golf.
