O nouă escaladare în Orientul Mijlociu a readus în prim-plan strâmtoarea Bab al-Mandab, un culoar maritim esențial pentru comerțul global și pentru transportul de energie.
De ce contează această rută pentru Europa
Bab al-Mandab este una dintre cele mai sensibile treceri maritime din lume. Prin ea circulă nave care leagă Marea Roșie de Oceanul Indian, iar ruta continuă apoi spre Canalul Suez și Marea Mediterană. Pentru Europa, asta înseamnă acces rapid la petrol, gaze lichefiate și mărfuri care ajung în porturi din sudul continentului și mai departe, în întreaga piață unică.
Atacurile lansate de rebelii Houthi asupra navelor comerciale au ridicat temerea că această arteră poate fi perturbată serios. Dacă traficul scade sau este deviat, costurile de transport cresc imediat. Mărfurile ajung mai târziu, primele de asigurare urcă, iar presiunea se propagă în lanț până la rafinării, companii de logistică și consumatori.
Într-o economie europeană deja fragilizată de inflație și de șocurile energetice din ultimii ani, o nouă blocare parțială a rutelor maritime poate amplifica tensiunile. România nu este la capătul acestor rute, dar este conectată la ele prin prețurile la combustibili, prin costul transportului de bunuri și prin volatilitatea pieței energetice regionale.
O „poartă a lacrimilor” cu miză globală
Strâmtoarea este cunoscută și sub numele de „Poarta lacrimilor”. Se află între Yemen și Djibouti și are o lungime de aproximativ 50 de kilometri, cu o lățime de doar 16 kilometri. Este suficient de îngustă pentru ca orice incident să provoace întârzieri, rerutări și măsuri de protecție suplimentare pentru convoaiele comerciale.
Prin acest punct trec nave care deservesc porturi cheie din zonă, inclusiv Yanbu, în Arabia Saudită, dar și facilități din Djibouti, Eritreea, Somalia și Somaliland. Pentru statele din Golf, Bab al-Mandab este parte dintr-un traseu strategic care le permite exportul de petrol și alte produse energetice către piețele din Europa și Asia.
Potrivit datelor Agenției pentru Informații Energetice din SUA, traficul prin această rută a crescut în perioada 2020-2023 și a atins un vârf de 9,3 milioane de barili pe zi. În 2024, volumul a scăzut la 4,1 milioane de barili pe zi, după seria de atacuri împotriva navelor comerciale asociate cu Israel. Asta arată cât de repede poate fi afectată o rută care, în mod normal, funcționează ca o supapă pentru piața globală a energiei.
Ce se întâmplă dacă traficul este blocat
O închidere totală sau chiar o perturbare prelungită a rutei ar produce efecte în cascadă. Navele ar fi obligate să ocolească Africa pe la Capul Bunei Speranțe, ceea ce înseamnă 10 până la 14 zile în plus pentru multe transporturi. Timpul mai lung pe mare ridică imediat costul combustibilului, al echipajelor și al asigurării.
La rândul lor, companiile de transport naval introduc aceste costuri în tarifele finale. Rezultatul: prețuri mai mari pentru produse importate, întârzieri în livrări și presiune suplimentară pe lanțurile de aprovizionare. În paralel, petrolul și gazele care vin din Orientul Mijlociu devin mai scumpe, iar piețele reacționează prin volatilitate crescută.
În ultimele luni, multe companii maritime au început deja să evite zona. Această rerutare nu rezolvă problema, ci o mută. Drumul mai lung înseamnă nave mai puține disponibile, rute aglomerate și costuri ridicate în întregul sistem. Pentru Europa, consecința este clară: se adâncește dependența de piețele globale, iar orice blocaj în Orientul Mijlociu se simte rapid în porturi și pe piețele de combustibili.
