Nu știu când s-a întâmplat exact, dar la un moment dat mi-am dat seama că 67 nu mai e doar un număr.
Cel puțin nu în casa noastră.
Pentru Edy, „six seven” e peste tot.
La numerele de la mașini, la bateria telefonului, pe ceas, pe ambalaje, pe ecranul televizorului. De fiecare dată când apare combinația magică, urmează reacția automată, plină de bucurie pură: Six seeeven!
Cu intonație. Cu gesturi. Cu o satisfacție pe care nicio explicație logică n-ar putea-o concura.
Iar eu? Eu stăteam cu cafeaua în mână și mă întrebam sincer: ce naiba e cu asta și de ce au luat-o toți razna?
Cum a apărut, totuși, fenomenul
Ca multe alte nebunii moderne, totul pornește din internet și se întâmplă repede. Foarte repede.
Primul ingredient a fost muzica. Rapperul Skrilla a lansat piesa Doot Doot (6 7), în care expresia „six seven” se repetă obsesiv. Internetul a făcut ce știe el mai bine: a luat sunetul, l-a decupat și l-a aruncat pe TikTok, unde a început să fie folosit în clipuri din ce în ce mai absurde.
Apoi a intrat în joc baschetul. Utilizatorii au început să asocieze „6-7” cu clipuri sportive, mai ales cu LaMelo Ball, care are exact 6’7’’ înălțime. De aici până la viral a fost doar un pas.
Iar momentul final, cel care a pus capac, a fost un copil. Un băiețel filmat la un meci, strigând „six seven!” cu un entuziasm contagios și gesticulând haotic. Clipul a devenit meme, meme-ul a devenit limbaj, iar limbajul… realitate.
Și de aici a explodat.
De ce e atât de popular?
Partea fascinantă, și ușor enervantă pentru adulți, este că „67” nu înseamnă nimic concret.
Și tocmai de aceea e peste tot.
Este folosit:
- ca răspuns la întrebări care nu merită un răspuns;
- ca semn că „știi despre ce e vorba”;
- ca reacție la orice pare ușor absurd;
- cu gesturi exagerate, palme ondulate și o expresie care spune: n-are sens, dar e amuzant.
Este ceea ce internetul numește brain rot: conținut fără logică, fără scop, dar imposibil de ignorat. Genul de lucru care te prinde exact pentru că nu cere nimic de la tine.
