Muzica lui George Enescu va ieși, pentru o seară, din spațiul obișnuit al sălii de concert și va intra într-un univers construit din imagini, lumină și tehnologie. Pe 19 august 2026, când se împlinesc 145 de ani de la nașterea compozitorului, publicul va putea participa gratuit la „George Enescu – Poema Română: Immersive Experience”, prezentată la MINA ( Museum of Immersive New Art din București).
Evenimentul propune mai mult decât audiția unei lucrări muzicale. Imaginile proiectate în jurul spectatorilor, fotografiile de arhivă și secvențele animate transformă Poema română într-o experiență contemporană, accesibilă inclusiv celor care nu frecventează în mod obișnuit concertele de muzică clasică.
Pentru al treilea an consecutiv, ARTEXIM, organizatorul Festivalului și Concursului Internațional George Enescu, marchează Ziua Enescu la MINA, încercând să apropie creația compozitorului de noile generații printr-un limbaj vizual familiar prezentului.
Lucrarea unui adolescent care avea să cucerească Parisul
În centrul experienței se află Poema română, op. 1, una dintre lucrările esențiale ale începutului de carieră al lui George Enescu. A fost compusă în 1897, când muzicianul avea numai 16 ani, și este prima creație căreia Enescu i-a atribuit un număr de opus.
Alegerea nu a fost întâmplătoare. Chiar și la acea vârstă, compozitorul își evalua cu multă exigență propriile lucrări, iar decizia de a numerota Poema română arată importanța pe care i-o acorda.
Prima audiție absolută a avut loc la Paris, în 1898, și a fost bine primită de critica muzicală. Muzicologul și compozitorul Pascal Bentoiu considera că Poema română a fost prima lucrare românească de amploare care a reușit să se impună într-unul dintre marile centre muzicale ale lumii.
Lucrarea avea să devină astfel nu doar debutul simbolic al unui mare compozitor, ci și una dintre primele apariții importante ale muzicii culte românești pe scena internațională.
O partitură redusă la tăcere de schimbarea regimului
Destinul Poemei române a fost influențat și de istoria politică a țării. În partea finală, Enescu a integrat într-o formă orchestrală Imnul Regal compus de Eduard Hübsch.
După abolirea monarhiei, în 1947, această prezență a Imnului Regal a făcut ca lucrarea să nu mai poată fi interpretată public în România timp de peste patru decenii. Abia după căderea regimului comunist, dirijorul Horia Andreescu a readus Poema română în repertoriul concertistic, într-o interpretare prezentată la Ateneul Român.
