Ultima zi a Doinei Badea. De la Dana Îți plac textele mele? Adaugă Semnal ca sursă preferată de știri. Mă ajuți și pe mine și pe Semnal. Mulțumesc! → Am iubit-o dintotdeauna, din clipa în care i-am auzit vocea la radio sau o vedeam pe la televizor. Eram mică și nu știam cine e, dar
Am iubit-o dintotdeauna, din clipa în care i-am auzit vocea la radio sau o vedeam pe la televizor. Eram mică și nu știam cine e, dar mama îmi spunea: „Taci! Cântă Doina!” Și tăceam. Poate iubirea asta minunată pentru o ființă pe care nu o cunoșteam în realitate, i s-a transmis fiului meu. Nu știu. Cert e că am ascultat mereu melodiile ei când Andrei era mic.
O întâmplare ciudată, petrecută în urmă cu vreo zece ani, m-a pus față în față cu… nepoata cântăreței, pe care o iubesc și azi. Totul a început cu o comandă online la magazinul nostru. Clienta se numea chiar Doina Badea, dar nu mi-a trecut prin cap că ar fi vreo legătură. Doar Răzvan, a spus: „Ce-ar fi să fie vreo rudă?” L-am contrazis, ca de obicei, (era și neobișnuit să n-o fac!) dar, când Doina a venit la noi (avea nevoie urgentă de un obiect tradițional) am rămas uimită. Seamănă foarte mult cu… Doina Badea, artista mea. N-am putut să mă abțin și am întrebat-o. Și astfel, am aflat povestea ei, pe care o aștern cu duioșie aici, pentru voi.
Era un om foarte, foarte bun și blând
„Doina a fost mătușa tatălui meu (sora bunicului meu din partea tatalui). Ea l-a crescut, de fapt, pe tatăl meu, un copil neglijat de părinții săi, care au divorțat la doar 3 luni de la nașterea lui. Din puținele poze din copilărie ale tatălui meu, majoritatea sunt cu Doina. Cred că i-a fost o a doua mamă micului Sorin (tatal meu). Din ce mi-au povestit părinții, l-a ajutat întotdeauna cu un sfat, o vorbă buna, financiar, etc. Îi sunt recunoscătoare pentru asta.” Dorința cântăreței Doina Badea a fost ca prima fiică născută în familia lor să fie botezată „Doina”, după ea. Și așa s-a și întâmplat.
Doina Badea alături de frații săi.
„Mama mea este cea care mi-a povestit cele mai multe despre Doina. Eu nu am cunoscut-o, dar știu multe despre ea. Era un om foarte, foarte bun și blând. A avut o copilărie rebelă (puțini știu ca la 15-16 ani a fugit de acasă) și o viață de adult nefericită (deziluzii sentimentale, însingurare) până în momentul în care și-a cunoscut soțul și astfel, împlinirea ca femeie și mamă. Doina era un om care își trata cu maximă seriozitate profesia și cariera. Nu era o “starletă de scena”, ci un profesionist, un om modest și foarte muncitor. În urma Doinei au ramas puține lucruri. Niște păpuși, câteva articole de îmbrăcăminte. Câteva tablouri au mai putut fi recuperate din ruinele blocului de la strada Colonadelor, căzut la cutremurul din ’77. Mai știu că au recunoscut-o după inelul de la mână. Însă vocea ei vibrantă, imprimată pe câteva zeci de discuri, fotografiile de familie și sentimentele calde ale celor care au cunoscut-o, fie direct, fie din povestiri, vor dăinui. Eu, de exemplu, deși m-am născut la doi ani de la moartea ei, o simt aproape și îi sunt recunoscătoare pentru afecțiunea și îngrijirea pe care i le-a oferit tatălui meu, în copilăria sa.”
Doina Margareta Badea la un an.
Cu toate că Doina Badea are un mormânt în cimitirul Bellu, rămășițele pământești se află la Craiova. „Este înmormântată în Craiova, am să vă trimit câteva poze cu mormântul ei, pe care le-am găsit în arhiva familiei. Am fost și eu acolo, la cimitir. Eu am dezvoltat o adevărată fascinație pentru “rădăcini” și scotocind arhivele familiei (fotografii, documente, etc) am descoperit albumele foto ale străbunicii mele (mama Doinei Badea). Și pentru că înca există oameni care își amintesc cu drag de Doina, așa ca tine și ca băiețelul tău, m-am gândit că vor primi cu plăcere și interes aceste mici frânturi din viața ei, nepublicate până acum. M-ai întrebat ce melodie de-a ei îmi place cel mai mult. Toate, îmi plac, dar Ciuleandra e pe primul loc.” -Dana Fodor Mateescu-
Colonadelor 3. În fața blocului din strada Colonadelor 3, veștile se întretaie, una mai dureroasă ca alta: Toma Caragiu, marele actor, s-ar fi aflat acasă, că în blocul cu pricina – acum un morman de fiare și ciment – locuiseră cântăreața Doina Badea (născută pe 10 noiembrie 1940, ziua celuilalt cutremur devastator), poeta Veronica Porumbacu și soțul ei, criticul Mihai Petroveanu, poeta Ana Blandiana. N-au fost gășiți, nimeni nu știa nimic de ei. Peste puțin timp, un tânăr îl scoate din ruine pe Romulus Rusan, soțul Anei Blandiana. Poeta, spune, se află în spital, internată de câteva zile. Un cântec În seara zilei de 4 martie, întreaga familie Smeu-Badea se găsea acasă. Era ora la care cei mici- Andrei Claudiu și Traian- trebuiau să se culce, Soțul, Traian Smeu, care terminase, de nici o lună, cea de-a doua facultate, luându-și diploma de inginer, și trebuia să se prezinte peste câteva zile la post, undeva în jurul Bucureștiului, răsfoia un volum de specialitate în sufragerie; Doina Badea, în bucătărie, își pregătea o cafea, rememorând întâmplările acelei zile. De dimineață, înregistrase în studiourile televiziunii un film folcloric, pregătit pentru a fi trimis unui post de peste hotare. Apoi, un drum la Teatrul „Constantin Tănase”, unde urma să se angajeze în curând și să plece într-un turneu în Belgia. O scurtă repetiție, cu câteva melodii noi, apoi acasă, grijile zilnice cu cei doi copii. Căci Doina Badea era o mamă fericită. (…) Trecu în dormitor și îi privi cum dormeau. Apoi se uită la ceas. Era ora 21 și 20 de minute. La ora 22 trebuia să fie la restaurantul Cina, unde susținea, în fiecare seară, câte un scurt recital. Ar trebuit să se îmbrace. Se reîntoarse în bucătărire, să-și termine cafeaua. Nu apucă să-și aprindă o țigară, când mica bucătărie a apartamentului de la etajul 8 a început să se clatine. Cafeaua se vărsă pe fața de masă, iar din rafturi începură să curgă vase, farfurii, transformându-se în țăndări. Primul său gând se îndreptă spre copii. Izbită dintr-un perete în altul, n-a mai putut să iasă, și mai apucă să vadă, uluită, cum apartamentul începe să se dezmembreze, cu senzația pe care o ai când cobori cu un lift mult prea rapid… E posibil ca lucrurile să se fi petrecut astfel. În a șasea zi, printre dărâmături, au fost descoperite resturile apartamentului de la etajul 8. Într-o parte a fost găsit, zdrobit, corpul soțului, Traian Smeu, ținându-l în brațe, acoperit cu trupul său, pe mezin… Copilul cel mare a fost găsit, de asemenea, fără viață, într-o altă parte. La fel și Doina Badea. Împlinise de curând 37 de ani, vârsta deplinei maturități artistice).” -Fragment din volumul „Durere și eroism, apărut în anul 1980 la Editura Eminescu. Dana Fodor Mateescu
Fotografiile aparțin nepoatei, Doina, căreia îi mulțumesc și o îmbrățișez cu drag.
