Economie

Confecțiile românești încearcă să iasă din sistemul lohn

Producătorii români de confecții se confruntă cu scăderea consumului, costuri mai mari și importuri ieftine, iar unii încearcă să treacă de la sistemul lohn la brand propriu.

de Andrei Cristian Mateescu · · Asistat de AI ·

Mâinile unei croitorese ghidând o bucată de material verde deschis printr-o mașină de cusut industrială, fotografie ilustrativă
Mâinile unei croitorese ghidând o bucată de material verde deschis printr-o mașină de cusut industrială, fotografie ilustrativă

Producătorii români de îmbrăcăminte se confruntă cu scăderea consumului, costuri tot mai mari, lipsa personalului calificat și concurența importurilor ieftine. O parte dintre ei încearcă să treacă de la producția pentru mărci străine la dezvoltarea propriilor branduri, potrivit unei analize publicate luni, 26 octombrie, de Adevărul, pe baza declarațiilor unor reprezentanți ai industriei.

Ce înseamnă sistemul lohn

În sistemul lohn, o fabrică produce îmbrăcăminte pe baza comenzilor primite de la alte companii, fără să controleze direct designul, vânzarea sau prețul produsului final. Modelul a dominat decenii la rând industria românească de confecții, iar valoarea cea mai mare a produselor a rămas, de multe ori, la mărcile care le-au semnat și le-au vândut.

Reprezentanții industriei citați de Adevărul spun că acest model devine tot mai greu de susținut. Salariile, energia, materiile prime și transportul s-au scumpit, iar comenzile depind de consum și de producătorii care pot livra la prețuri mai mici. Dependența de un număr restrâns de clienți este o vulnerabilitate suplimentară: dacă o marcă mută comenzile într-o piață cu costuri mai mici, fabrica trebuie să găsească rapid alte contracte.

Mai multă producție, cu mai puțini angajați

Laura Ciuhu, de la brandul românesc Lara Wear, a declarat pentru Adevărul că cifra de afaceri a sectorului s-a dublat față de 2008, în timp ce numărul angajaților s-a înjumătățit. În cazul tricotajelor, producția internă ar fi ajuns la o fracțiune din nivelul de acum două decenii. „O industrie care produce mai mult cu mai puțini oameni”, a descris ea sectorul. Cifrele aparțin reprezentantei industriei și nu au fost verificate independent de Semnal.

Alte estimări din industrie diferă. Potrivit unui material publicat în 2025 de Dialog Textil, sectorul număra în ultimii ani aproximativ 125.000 de angajați și 9.400 de companii, cu exporturi care depășesc 90% din producție. Federația Patronală a Textilelor, Confecțiilor și Pielăriei (FEPAIUS) vorbea, în 2025, despre o scădere de la circa 160.000 de locuri de muncă la 120.000 într-un an. Valorile variază în funcție de sursă și de modul de calcul.

Consum în scădere și presiunea importurilor

Producătorii care vând pe piața internă sunt afectați de reducerea cheltuielilor populației. Sorina Tulan, reprezentanta brandului Inedit, activ din 1991, a explicat că inflația și creșterea cheltuielilor au făcut ca îmbrăcămintea să nu mai fie o prioritate pentru mulți cumpărători. Ea a mai spus că firmele care produc în România nu pot ajunge la prețul unor produse foarte ieftine importate și că numeroase firme mici au închis.

Semnal a mai relatat despre presiunea asupra comerțului și consumului: pe 7 iulie, despre faptul că România a înregistrat cea mai mare scădere a comerțului cu amănuntul din UE, iar în 2025, despre concurența platformelor asiatice pentru antreprenorii locali.

Ce spun datele din industrie

În iunie 2026, Mihai Păsculescu, președinte de onoare al FEPAIUS, a declarat pentru News.ro că producătorii de textile se confruntă cu o scădere a comenzilor estimată la până la 50%, nivel pe care l-a descris drept fără precedent. El a pus scăderea pe seama încercărilor firmelor de a-și vinde stocurile și a noilor reguli europene privind sustenabilitatea și trasabilitatea. Consumul de produse textile ar fi scăzut cu aproximativ 10%, a spus el.

Datele Institutului Național de Statistică citate de presă arată că industria prelucrătoare a scăzut în aprilie 2026 cu 9,9% față de luna precedentă și cu 3,5% în primele patru luni, comparativ cu aceeași perioadă din 2025. Cifrele privesc industria prelucrătoare în ansamblu, nu doar confecțiile.

Branduri proprii, școli și finanțare

Pentru unii producători, o soluție este dezvoltarea propriilor mărci, prin care firma controlează designul, materialele, producția și poziționarea comercială. Laura Ciuhu consideră că un brand propriu permite controlul întregului proces și păstrează în țară o parte mai mare din valoarea produsului. La Lara Wear, strategia presupune investiții în tehnologie din Elveția și Germania și pregătirea angajaților pentru utilizarea echipamentelor.

Cristina Urzică, administrator Christine CHT Group, avertizează că riscul nu este doar pierderea unor capacități de producție, ci și al meseriilor, specialiștilor și experienței industriale. Ea susține dezvoltarea școlilor profesionale, a atelierelor-școală și a programelor de pregătire practică realizate împreună cu fabricile, liceele tehnologice și universitățile. Laura Ciuhu cere ca programele de finanțare să acopere nu doar echipamentele, ci și designul, digitalizarea și dezvoltarea brandurilor.

Adevărul notează că brandurile locale pot crește valoarea adăugată păstrată în țară, dar nu înlocuiesc toate formele de producție industrială. Fabricile care lucrează pentru mărci internaționale au nevoie, la rândul lor, de contracte stabile și de condiții care să le permită să concureze. În același timp, comenzile în serii mici și costurile mai mari limitează capacitatea producătorilor români de a concura cu platformele internaționale care vând volume mari la prețuri reduse.

DistribuieFacebookXWhatsApp

Articole înrudite

Comentarii

Nu există comentarii la acest articol.