Ascensiunea populismului este un motiv de preocupare peste tot in lume. Insa ascensiunea acestui curent de gandire in Europa și SUA este urmarita cu predilectie și cu ingrijorare, din cauza impactului economic și geopolitic major pe care evolutiile din aceste regiuni le-ar putea avea asupra intregii lumi.
Populismul este in primul rand apanajul partidelor aflate la extremele esichierului politic, motiv pentru care, multa vreme, principalele partide politice (main stream) au fost tentate sa il neglijeze, sau sa il priveasca cu aroganta sau superficialitate. Genul acesta de atitudine continua chiar și astazi prin lideri politici ce pun ascensiunea partidelor promotoare ale unor politici populiste pe seama lipsei de educatie a populatiei, a retelelor sociale, a manipularilor sofisticate sau finantarilor venite din partea unor tari ostile.
Multumindu-se cu astfel de explicatii superficiale și comode, principalii lideri politici ignora un lucru esential. Motivele enuntate de ei ca explicatii sunt de fapt modalitati de largire a fisurilor aparute in societate. Insa fisurile au fost generate chiar de catre partidele “main stream„ care astazi arata cu degetul in alta parte.
A incetat sa mai livreze prosperitate in conditiile in care evolutiile economice nu s-au rasfrant similar asupra diferitelor categorii sociale și profesionale. In felul acesta, in Europa, de la vest la est, properitatea s-a rasfrant asupra elitelor, in timp ce clasa de mijloc a stagnat sau chiar a regresat. Este și cazul României și al unei parti din Europa Centrala unde, chiar daca procesul de recuperare economica a continuat, beneficiile asociate au produs un impact sub asteptarile unui important segment al populatiei. Iar realitatea este ca, într-adevăr, consecintele ar fi putut fi mult mai bune daca nu ar fi fost distorsionate de decizii politice și economice luate pe criterii sub-optime și, uneori, clientelare.
Putem introduce in categoriile de subiecte abordate stangaci provocarile aduse de tendintele demografice și necesarul cresterii varstei de pensionare, dar și prezentarea imigrantilor ca unica solutie, in conditiile in care ghetoizarea și lipsa lor de integrare devine din ce in ce mai vizibila in societatile occidentale. Tot aici putem include și politicile de mediu, absolut corecte in principiu, dar care au fost promovate agresiv de partidele “main stream„, fara un studiu aprofundat in ce priveste impactul lor economic și social. Lipsa unei abordari graduale, care sa castige sprijinul popular, a creat tensiuni majore pe teme precum pretul energiei sau politicile agricole.
In cazul României, probabil ca exemplul cel mai graitor este cel al diasporei, un votant traditional, până de curand, al curentului de centru-dreapta, chiar și cu pretul unei zile intregi de coada la vot, dar care a basculat in ultimii ani catre un partid anti-sistem. Un studiu de caz similar ne este oferit și de preocuparea clasei politice autohtone exclusiv pentru nivelul de trai al pensionarilor, in timp ce studiile sociologice arata ca saracia este mult mai alarmanta in randul tinerilor. Consecinta care nu ar trebui sa surprinda este apetenta lor, peste medie, de a vota partidele anti-sistem, așa cum e oglindita de sondajele de opinie.
Vestea buna este ca unele partide care promovau populismul politic și economic și contestau apartenenta la UE, odata ajunse la putere, au suferit o schimbare de agenda dramatica, acceptand ca ceea ce promovau era o utopie care ducea intr-o fundatura.
In contextul crizei majore din 2008 cu care s-a confruntat Grecia, pe valul unui discurs virulent impotriva UE, a Germaniei, FMI și a promisiunilor de neplata a datoriei externe, partidul Syriza a preluat puterea. Saltul a fost remarcabil, avand in vedere ca, inaintea crizei, avea un sprijin popular de 5%. Organizarea unui referendum privind, culmea, politica de austeritate, a aratat Syriza mizand pe cartea populismului chiar și dupa preluarea puterii. Dar pentru scurt timp. Grecia ratase o plata externa, bancile grecesti nu mai primeau finantare, iar retragerile populatiei erau limitate. Tara se afla in pragul prabusirii economice. Un motiv suficient de serios pentru că parlamentul grec sa decida ignorarea referendumului și continuarea programului de austeritate pentru obtinerea unui program de asistenta financiara. Toate retorica populista din opozitie și din primele luni de guvernare nu mai valora nimic. Syriza se intorcea cu coada intre picioare la rigoarea economica.
Mai recent, pe vremea cand se afla in opozitie, partidul Fratii Italiei a fost etichetat de adversarii sai politici ca fiind un partid neo-nazist, cu puternica tendinta anti-UE. Temerile majore erau ca, odata venit la putere, prin coordonare cu alte partide similare din Ungaria și Franta, ar putea duce la o destabilizare a UE și a zonei euro. Reflectand aceste temeri, in contextul alegerilor din Italia, prima de risc pentru titlurile de stat italiene a crescut substantial. Și totusi, odata ajuns la putere, partidul Fratii Italiei nu a confirmat temerile provocate de ascensiunea sa: nu s-a aliat cu alte partide antieuropene, nu a destabilizat nici UE, nici euro, a sustinut Ucraina in pofida unei apropieri istorice a Italiei de Rusia. Retorica partidului de extrema-dreapta ajuns astazi la putere s-a schimbat remarcabil.
