Cei care de 1 an de zile ne avertizeaza ca criza economica se va abate asupra economiei mondiale in 2023 zilele acestea jubileaza. In sfarsit, prognoza lor se adevereste și, iata, criza din 2008 este pe punctul sa se repete pornind de la falimentul celor doua banci americane și de la criza cu care se confrunta banca elvetiana Credit Suisse.
Se inseala. Cel mai probabil nu va fi nicio criza, și cu atat mai putin una similara celei din 2008. Daca declansarea aceleia a plecat de la falimentul a doua banci, nu inseamna ca, și astazi, falimentul a doua banci va fi suficient pentru a o replica. Contextul din 2008 a fost cu mult mai complicat și mai putred decât astazi și, ca urmare, orice asemanare este simplista și fortata.
De fapt, provocarile cu care se va confrunta mediul de afaceri din România sunt cu totul altele și sunt legate de o cu totul alta „criza” decât cea pe care o vedeti vehiculata cu insistenta pe canalele media.
Sa remarcam până una alta ca cea mai anticipata recesiune economica intarzie sa apara. Iar cei care par sa fi avut cel mai bun glob de cristal au fost decidentii de la nivel microeconomic, care au surclasat cu optimismul lor pesimismul constant al economistilor. Un sondaj recent facut in randul absolventilor de ASEBUSS la 30 de ani de la infiintarea programului de Executive MBA arata ca prin bugetele din 2023, peste jumatata au in plan sa creasca investitiile, iar 24% sa le mentina.
Totusi, in apararea pesimistilor care anticipau o recesiune severa, trebuie spus ca o iarna grea ar fi schimbat substantial evolutiile economice. O crestere substantiala a consumului de gaz in Europa ar fi dus la inchiderea unor mari consumatori industriali in favoarea consumului casnic, ceea ce ar fi provocat un efect de domino asupra economiei europene. Din fericire, acest lucru nu s-a intamplat și ne permitem acum sa ne pregatim pentru marea provocare a mediul de afaceri din România.
Principala provocare pe care o intrevad este faptul ca, in urmatorul deceniu, companiile romanesti vor fi confruntate cu o cerere de bunuri și servicii mai mare decât pot asigura. Asta inseamna ca anticipez ca marea problema a companiilor romanesti nu va fi sa gaseasca clienti, ci sa gaseasca suficiente resurse pentru a face fata numeroaselor oportunitati pe care le vor avea. Și cand spun resurse, ma refer in primul rand la oameni suficient de multi și cu calificarea necesara, ma refer la capital care sa le permita investitiile necesare extinderii capacitatilor.
Cat de grava este situatia? Cred ca suficient de serioasa pentru a necesita punerea imediata pe hartie de catre executivi și antreprenori a unei strategii menite sa potenteze oportunitatile și sa creasca capacitatea companiilor pe care le conduc de a oferi bunuri și servicii. Dar de unde aceasta urgenta?
Cred ca, in anii ce vor urma, pentru România, se vor alinia trei planete care se vor potenta reciproc generand astfel o explozie a cererii pentru afacerile romanesti.
In primul rand, este vorba de un fenomen caruia ii suntem deja martori și anume relocarea marilor companii internationale intr-un proces ce a fost denumit “friend-shoring". Adica migrarea din tari precum China sau Rusia catre tari care fac parte din clubul democratiilor liberale de tip occidental. România fiind in aceasta categorie are toate sansele sa beneficieze, iar relocarea companiilor straine in România va avea un efect benefic de angrenarea aupra companiilor locale.