(R*)Se scrie mult depre impactul pe care pandemia il va avea asupra globalizarii si modului in care marile capitaluri se vor reloca geografic. Vorbim despre revenirea la regionalizare, in defavoarea globalizarii, un proces prin care cei care au investit in primul rand in China, dar si pe alte meridiane, isi vor aduce productia mai aproape de casa.
Problema ar putea fi ca noi, ca oameni, suferim de un mare defect. De cele mai multe ori ne imaginam viitorul ca o extrapolare a trecutului recent. Din acest motiv, sunt extrem de rari analistii care, dupa ani de crestere economica solida, reusesc sa anticipeze corect o recesiune. Din acelasi motiv, companiile, dupa perioade faste, vor continua sa previzioneze cresteri necontenite ale cifrei de afaceri.
Ma tem ca si cand discutam despre impactul pandemiei ne aflam in aceeasi capcana. Vorbim de schimbarile care vor aparea pe termen mediu si lung ca si cum ne-am pregati pentru o succesiune nesfarsita de pandemii, care isi vor avea izvorul in mod constant in China. Ceea ce mi se pare total nerealist. Probabil ca pandemii vor mai fi, dar nu avem niciun motiv, in momentul de fata, ca sa presupunem ca vom sari dintr-una in alta. Este cred, din nou o extrapolare mentala a schimbarilor cu care ne confruntam azi si pe care le proiectam si in viitor.
Si daca oamenii tanjesc atat de mult dupa vechea normalitate , atunci cand epidemia va ramane in urma intr-un fel sau altul, marile companii, conduse tot de oameni, nu se vor intoarce oare la vechile strategii orientate in primul rand spre maximizarea radamentului capitalului investit?
Sa nu pierdem din vedere faptul ca parasirea unei piete precum China, in care nu doar ca au investit enorm in mijloace fixe, dar care este si o piata imensa de desfacere, va aduce costuri importante companiilor in discutie. Este realist sa ne asteptam ca ele sa renunte la capitalul investit si la profituri doar pentru ca acolo se confrunta cu un sistem autocratic si netrasparent, inclusiv cand vine vorba de epidemii? Este realist sa ne asteptam sa fie dispuse sa plateasca mult mai scumpele resurse europene, in sens larg, in dauna celor chineze? Si asta pentru a accesa piete care ar deveni cu mult mai indepartate? Sa nu uitam ca Europa este o mare masina de export si apropierea de pietele geografice ramane esentiala. De cand sunt standardele democratice sau de transparenta un criteriu decisiv de investitii pentru marile capitaluri? Capitaluri care au plasat masiv bani in tarile arabe, Rusia sau China.
Ceea ce a primat intotdeauna au fost criteriile de business si nu standardele democratice si, de aceea, cred ca sutem indreptatiti sa ne intrebam daca o atenuare sau rezolvare a pandemiei nu va pune din nou pe primul loc criteriile de profit. Cu atat mai mult cu cat, aparent, regimurile autocratice pot impune mai usor masuri de mana forte de control a raspandirii unor viitoare pandemii. Deci sunt mai eficiente.
