In jargonul cinic al oamenilor care investesc sau intermediaza exista doi termeni consacrati: „smart money” si „dumb money”, bani „isteti” si bani „prosti”. Primii sunt administrati de profesionisti sofisticati, care se presupune ca sunt capabili sa ia deciziile optime in ceea ce priveste banii pe care ii investesc, alegand fundamentat instrumentele financiare, evaluand corect raportul risc-randament, identificand oportunitatile inaintea banilor „prosti”. Acestia din urma sunt mai degraba in mainile cetateanului de rand, sunt guvernati de spiritul de turma si se pun in miscare de obicei tarziu, in apropierea varfului pietei. Probabil administratorii banilor „isteti” sunt la originea butadei: Cand frizerul ajunge sa iti spuna ce actiuni sa cumperi, e timpul sa vinzi.
Insa ceea ce se intampla astazi pe burse ne poate face sa ne intrebam cat de mare mai este diferenta dintre cele doua categorii si daca nu cumva si unii si altii nu sunt guvernati decat de spiritul de turma, si atat. Suntem la inceputul unei recesiuni severe, asa cum indicatorii timpurii ne arata, sentimentul consumatorilor este si el la pamant, fiind reflectat de cresterea economisirii si apetitul scazut pentru achizitii, firmele de abia acum urmeaza sa isi publice cifrele financiare, care vor reflecta oprirea temporara a economiilor, SUA sunt in fata unor tulburari sociale semnificative. Si totusi, in pofida celor de mai sus, bursele, prin revenirea lor spectaculoasa la niveluri apropiate de perioada pre-pandemie, reflecta o realitate economica ce practic nu exista si nici nu va exista prea curand.
Explicatia rezida in faptul ca cei care au bani nu prea au in ce altceva sa ii plaseze si atunci nu fac decat sa umfle si mai mult bursele. In SUA, cei mai bogati 10% americani detin direct sau indirect 90% din actiunile americane. Sunt oameni ai caror bani au fost traditional bani „isteti”, fie pentru ca erau gestionati de administratori profesionisti, fie pentru ca ei insisi aveau o educatie financiara solida, care le permitea sa ia decizii pertinente.
Si totusi, comportamentul de astazi al banilor „isteti” nu mai pare atat de convingator. Decuplarea burselor de la realitatea economica pare sa sugereze ca fundamentele economice nu mai conteaza, prevaland in schimb spiritul de turma ghidat de ideea de a scapa de bani si de a detine active, indiferent de cat de supraevaluate sunt.
Si daca banii „isteti” au ajuns sa fie ghidati de spiritul de turma, ce le mai ramane de facut banilor „prosti”? Sa investeasca cu toata convingerea in companii falite…
