Patru tehnologii diferite se ascund sub eticheta „cutie automată”: convertorul de cuplu, dublul ambreiaj, CVT-ul și cutia robotizată. Toate scutesc șoferul de pedala de ambreiaj, dar fiecare transmite forța altfel și se uzează în alt mod.
Convertorul de cuplu: cea mai răspândită soluție clasică
Cutia automată clasică leagă motorul de angrenaje printr-un convertor de cuplu, o carcasă plină cu ulei în care două turbine se rotesc una față de alta. Uleiul transmite forța fără contact metalic direct, așa că plecarea din loc e lină. Schimbarea treptelor se face hidraulic și electronic, de regulă cu seturi de angrenaje planetare.
Avantajul principal e confortul și rezistența la solicitări mari. Cutiile de acest tip sunt alese frecvent pentru tractare și pentru motoare cu cuplu ridicat. Punctul slab e eficiența: o parte din energie se pierde prin patinarea uleiului, deși blocarea convertorului la viteză constantă a redus mult această pierdere. Reparațiile, când apar, sunt costisitoare, pentru că implică demontarea întregii cutii.
Dublul ambreiaj: două cutii într-una
Cutia cu dublu ambreiaj, numită și DCT, folosește două ambreiaje: unul pentru treptele impare, altul pentru cele pare. Treapta următoare e deja cuplată pe celălalt arbore, iar schimbarea înseamnă doar trecerea de la un ambreiaj la celălalt. Rezultatul sunt schimbări rapide și un consum apropiat de cel al cutiei manuale.
Există două variante. La ambreiajul uscat, discurile funcționează în aer, ca la o cutie manuală; la cel umed, ele merg în baie de ulei și suportă mai bine căldura. Varianta uscată are o slăbiciune cunoscută: în trafic aglomerat, cu opriri și porniri dese, ambreiajele se încălzesc și se uzează mai repede. Cutia poate da și smucituri la manevre lente, la viteză foarte mică.
CVT: raport variabil, fără trepte fixe
CVT înseamnă transmisie cu variație continuă. Varianta cea mai răspândită la mașinile cu motor termic are doi scripeți conici legați printr-o curea sau un lanț metalic. Scripeții își modifică diametrul, iar raportul de transmitere variază fără trepte. Există și alte arhitecturi numite CVT, de pildă cele hibride cu seturi planetare și motoare electrice, care nu folosesc curea sau lanț. Descrierea de aici se referă la varianta cu scripeți.
Plusurile sunt lipsa smuciturilor și un consum redus în oraș. Minusurile se aud: turația urcă și rămâne sus la accelerare puternică, iar senzația de „elastic” nu place tuturor șoferilor. Uleiul special și schimbarea lui la intervalele din manual contează, pentru că lanțul și scripeții se uzează dacă lubrifierea slăbește. Limitele de cuplu și de tractare diferă de la o transmisie la alta, deci cifrele se citesc în manualul modelului.
Robotizata: manuală cu electronică deasupra
Cutia robotizată pornește de la o cutie manuală obișnuită. Un actuator, hidraulic sau electric, în funcție de construcție, apasă ambreiajul și schimbă treptele în locul șoferului. Costul de producție e mic, de aceea apare des pe mașini accesibile.
