Cele mai ciudate muzee din lume nu seamănă cu Luvrul. Unele funcționează într-un parter de bloc, altele într-o peșteră sau într-o berărie. Ce le face speciale este felul în care au apărut, de la o despărțire sau o pasiune încăpățânată până la o glumă care a mers prea departe.
Muzeul care a pornit de la o îngrijorare medicală
Muzeul Parazitologic din Tokyo, cartierul Meguro, a fost deschis în 1953 de medicul Satoru Kamegai, preocupat de numărul mare de parazitoze din Japonia de după război. Se prezintă drept primul muzeu de acest fel, funcționează pe două niveluri ale unei clădiri de apartamente și rămâne o instituție privată, finanțată din donații și din vânzările de la magazinul propriu. Intrarea este gratuită, iar cercetarea contează la fel de mult ca expoziția.
Vizitatorii se opresc de obicei la cea mai lungă piesă, o tenie de 8,8 metri, lângă care stă o panglică de aceeași lungime. În total sunt expuse aproximativ 300 de exemplare, iar biblioteca de cercetare păstrează alte zeci de mii.
Trei muzee făcute din eșec
Muzeul Relațiilor Rupte din Zagreb a început ca un proiect artistic al unui cuplu care se despărțise. Olinka Vištica și Dražen Grubišić și-au încheiat în 2003 o relație de patru ani și s-au întrebat ce să facă cu obiectele rămase. Colecția a fost expusă prima dată în 2006, a circulat în expoziții temporare prin mai multe țări, iar din 2010 are sediu permanent în Orașul de Sus, în Palatul Kulmer. Funcționează după o regulă simplă. Oricine poate dona un obiect, însoțit de o poveste anonimă.
Formula a prins. Muzeul a primit în 2011 premiul Kenneth Hudson al Forumului European al Muzeelor, pentru cea mai inovatoare instituție din Europa, și a deschis filiale la Los Angeles și, în 2024, la Chiang Mai. Printre obiectele expuse se numără o rochie de mireasă, o proteză de picior și o secure folosită de un donator pentru a distruge, săptămână de săptămână, câte o piesă de mobilier.
Al doilea muzeu al eșecului se află în Suedia și are altă miză. Psihologul organizațional Samuel West a deschis la 7 iunie 2017, în orașul Helsingborg, Muzeul Eșecului, un spațiu dedicat produselor care nu au prins la public. West spune că 80 până la 90 la sută dintre proiectele de inovare eșuează și că aproape nimeni nu vorbește despre ele. Multe companii nu vor să fie asociate cu proiectul, deși printre exponate apar nume mari, de la Apple Newton la Google Glass. Alături de ele se află lasagna cu carne a producătorului de pastă de dinți Colgate.
Al treilea este Muzeul Artei Proaste din Massachusetts, care a pornit de la un tablou scos din gunoi. Negustorul de antichități Scott Wilson a găsit pe un trotuar din Roslindale, între două pubele, o pânză numită „Lucy in the Field with Flowers”, iar prietenii l-au convins să înceapă o colecție. Prima expoziție a avut loc în 1994, în subsolul unei case din West Roxbury. Muzeul, condus de voluntari, a mutat apoi colecția în subsolul unui teatru din Dedham și în cel al cinematografului Somerville Theatre, unde lucrările stăteau lângă toalete. În primii ani, expozițiile temporare au avut loc în locuri neobișnuite, cu tablouri agățate prin copaci sau expuse într-o spălătorie de mașini. Din 2022 muzeul se află într-o berărie din Boston.
Criteriile sunt stricte. O lucrare intră în colecție doar dacă a fost făcută cu intenție serioasă, are defecte evidente și nu este plictisitoare. Kitschul făcut intenționat nu are șanse. Sloganul muzeului se traduce aproximativ prin artă prea proastă ca să fie ignorată.
Muzeul din peștera de sub o olărie
În orașul turc Avanos, din Cappadocia, olarul Galip Körükçü a transformat un obicei de vizitator într-un muzeu. Totul ar fi început în 1979, când a tăiat o șuviță din părul unei turiste franceze și a prins-o de perete, ca amintire. Alte vizitatoare au făcut la fel, iar colecția a ocupat peștera de sub atelierul de ceramică, pereții și tavanul. Pe site-ul olarului apare și o variantă mai pragmatică, în care ideea ar fi pornit ca o metodă de a atrage elevi la atelier.
Locul a intrat în Guinness Book of Records în 1998 și conține mii de șuvițe, fiecare însoțită de numele și adresa donatoarei. În fiecare an are loc o tragere la sorți printre adrese, iar zece femei câștigă o săptămână de vacanță în Cappadocia.
Muzeul în care nimeni nu vorbește
Muzeul Vent Haven din Fort Mitchell, statul american Kentucky, este considerat singurul din lume dedicat ventrilocilor. L-a pus pe picioare William Shakespeare Berger, om de afaceri din Cincinnati și ventriloc amator, care și-a cumpărat prima păpușă în 1910, într-o călătorie la New York. Înainte să moară, în 1972, a creat o fundație care să păstreze colecția întreagă. Curatoarea Lisa Sweasy a explicat presei americane că Berger le-a promis donatorilor că păpușile vor rămâne tăcute, în semn de respect.
Colecția a crescut de la aproximativ 500 de păpuși la momentul morții fondatorului la 1.145 în septembrie 2025, număr consemnat de Guinness World Records drept cea mai mare colecție de acest fel dintr-un muzeu. Cea mai veche piesă este o păpușă din vremea Războiului Civil american, transformată în păpușă de ventriloc.
Surprizele nu lipsesc nici din muzeele mai apropiate de noi. La Golești, de exemplu, 50 de pisici trăiesc în muzeu și îl apără de șoareci. Iar tot în zona Boston, unde se află Muzeul Artei Proaste, se găsește și muzeul care a fost ținta celui mai mare jaf de artă din istorie.
